Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...

[ARIDANA]

  Cu mult drag Hangita si eu ma bucur ca s-a brodit asa.Am rascolit printre cuferele de amintiri,mai sterg praful,mai impachetez lucrurile de iarna,le ingramadesc pe cele de vara,pana la anul ce-o sa vina.
  Si,uite c-am mai gasit ceva,de asta data am citit-o dar nu cu tristete si cu parere de rau precum e spusa ci cu indurare,intelegere.Parca nu mi-ar veni sa intru in iarna fara rezerve de caldura si speranta ca primavara va veni asa cum o stiu ...infloritoare.

ROMANŢA TINEREŢII
de Ion Minulescu

 

Necunoscuta care se vindea
N-a vrut să-mi spună-n prima zi cine era,
Dar fiindcă ea aflase cine sunt -
Poetul poreclit “Fluieră-vânt” -
Şi fiindcă mă ruga stăruitor
Să-i fiu şi eu, din când în când, cumpărător,
Sinceritatea ei m-a-nduioşat
Şi-n cadrul preţului fixat -
Un preţ absurd,
Ridicul
Şi meschin,
Cu care-aş fi băut un kilogram de vin -
M-am îmbătat de gura ei
Şi-am adormit
Pe laurii idilelor lui Teocrit…

Dar vai!…
Necunoscuta se vindea
Nu numai mie, dar şi altora!…
Şi-azi un ciocoi,
Iar mâine un calic
O cumpărau la fel - mai pe nimic -
Căci ea - flămândă veşnic - se grăbea
Să-şi vândă gura dulce ca la tarapana!…

Eu singur doar nu m-am sfiit să-i spun
Că-s gata să-i ofer un preţ mai bun -
Dar cum îi luase mintea Dumnezeu,
Necunoscuta s-a spălat pe mâini cu preţul meu…
Şi-atunci -
De teamă să n-o bat,
Sau s-o ucid
Şi s-o ascund sub pat -
Deşi-o iubeam, am renunţat la ea
Şi n-am mai vrut să ştiu cine era!…

Dar într-o zi cu ploaie şi cu vânt,
Necunoscuta care se vindea,
S-a dat la fund
Şi-a dispărut…
Şi nimeni n-a mai întrebat de ea
De când intrase, parcă, în pământ,
Cu numele-i mereu necunoscut…

Şi totuşi, Eu
Am întâlnit-o iar,
Dar nu ca altădată, pe trotuar,
La cafenea,
Sau în tramvai…
Am regăsit-o-n ziua de-ntâi de mai,
Ascunsă de un sfert de veac într-un sertar,
În care sta de veghe cuminte,
Şi-aştepta
O zi să-mi mai aduc aminte şi de ea!…

Dar ce păcat
Că regăsirea ei m-a-ndurerat…
Şi-n loc s-o mai sărut -
Cum aş fi vrut -
Am început să plâng cu-adevărat!…

Necunoscuta care se vindea
De data asta, nu mai era Ea -
Era doar vechea ei fotografie,
Pe care mi-o dăduse numai mie!…

Şi-acum,
Cred c-aţi ghicit cine era
Necunoscuta care se vindea…
Era chiar tinereţea mea!…

 

[Angy]

     Moartea lui Pitagora

Nu ma intereseaza ca doi si cu doi fac patru.
Eu vreau sa faca trei.
Voi inainta deci doi metri si inca doi,
si voi ramane acolo razand
de toti cei care vor sa-mi atraga atentia
ca doi si cu doi fac patru
si ca patru metri ma desparteau de linia ferata.
Prostii! Ei nu vad ca
mai am un mtreu pana la linia ferata,deoarece
doi si cu doi fac trei? In sfarsit,
le voi face dovada,caci, vad,
se apropie trenul. Sa vina!
Sa vina! Sa vina!

      O. Paler-Autoportret intr-o oglinda sparta

[Angy]

       Uitarea

Nu pot sa uit ca m-ai uitat uitand
Iubirea cea uitata de uitare...
Cand de uitat nu am uitat nicicand,
Uitarea s-o indepartez in zare.

Uitat cum sunt te uit uitand uitarea
Uitata de uitarea-ti fara rost
Desi ma jur uitand dumnezeirea,
Ca n-am uitat dormind ca straja-n post.

Sa nu te uit si sa respir prin tine
Caci langa tine am uitat de tot,
Uitase si uitarea ca in mine
Adanc sa se uite si sa-si faca loc.

Ramane acum sa uit cum ai uitat,
Uitand uitarea viata-mi s-o impac.
           

[ARIDANA]

Am greşit


Am greşit c-am încercat să te visez
Şi chiar mă-ntreb de ce te mai păstrez
În gândul meu?... În fiecare noapte
Ţi-aud ecoul în ascunse şoapte
Te pot ierta, dar nu pot în uitare
Să te ascund... durerea-i mult prea mare!
Şi mă tot pierd în somnul ce mă iartă
Că bântui peste tot cu a mea soartă...
Chiar am greşit că n-am dorit să pleci?
Mă urmăresc secundele prea reci
În care aşteptam zâmbetul tău
Ca pe-o lumină a sufletului meu.
Şi-am aşteptat, dar n-am găsit în vis
Nimic din ceea ce tu mi-ai promis...
Poate greşesc că-ţi dau iertarea mea,
Nici nu prea cred că-ţi pas-acum de ea
Mă-ntreb şi-acum de ce te mai păstrez
În gândul meu şi încă te visez...
Greşeala mea a fost că te-am crezut
Şi poate de aceea te-am pierdut...
Când fericirea ta va fi deplină
Îţi voi trimite o rază de lumină
Te va-mbrăca-n albastru infinit
Iar eu mă voi ierta că te-am iubit

Mariana Eftimie Kabbout


Suflet pribeag

Suflet pribeag, rătăcit prin furtună,
porţi în copite argintul iubirii,
glas de haiduc se aude în zare,
nările-ţi freamătă, focul privirii
molcom se-aprinde, crupa ta fină
se mlădiază, dansul începe,
coama cea blondă biciuie vântul,
aerul serii geme, suspină,
istorii vechi se aud prin ogeacuri,
toţi au aflat trista-ţi poveste.

Fost-ai un prinţ blestemat, spune lumea,
fiindc-ai iubit şi ai pierdut, fără veste
dragostea scumpă a inimii tale,
tu ai plecat, ai dat viaţa ta toată
pentru un vis războinic şi crud,
ea a pierit de durere răpusă,
dorul de tine a dus-o-n mormânt.

Multe legende se ţes pe-nserate,
la ceas de taină când fetele stau,
vinul cel dulce şi roşu parfumul
şi-l răspândeşte şi mândrele-l beau.
De-ai avea grai, tu, murgule chipeş,
câte poveşti ai rosti pătimaş,
dar ne scrutezi cu privirea-ţi calină,
adâncă şi mândră, de cal nărăvaş.

Cântecul ploii tiptil se prelinge
pe pielea-ţi netedă, fără cusur,
strălucitoare e luna cea plină,
ivită din norii ce pier rând pe rând,
şi bieţi muritori, în a lumii grădină,
îşi dorm somnul leneş la stele visând.
Liniştea nopţii te-nvăluie blând,
si greierii cântă concertul lor ritmic,
pluteşte parfum de răsură în jur.

Singur stai, treaz,din miez de noapte,
până ce ziua iar prinde contur.
A doua zi, falnic, duci mai departe
galopul fierbinte peste genuni
al inimii tale fără de moarte,
cea mai sălbatică dintre minuni.

Ana Campeanu

[Angy]

    Pasul absent

Doar un pas ne desparte.
Nu stiu daca pasul absent
e al meu
sau al tau.
Tu stai pe un mal al lui
eu pe altul
si intre noi curge noaptea.
Ca sa ajungem atat de aproape
Ca sa ramanem atat de departe
doar un pas ne desparte
si intre noi curge noaptea continuu
prin pasul absent.
             O. Paler

[ARIDANA]

http://www.youtube.com/watch?v=hIAyAuDoFGU&feature=player_embedded

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum te lauzi la toţi sfinţii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu părinţii.




Doamne, dacă-mi eşti prieten,
N-asculta de toţi zurliii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu copiii.




Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Nu-mi mai otrăvi ursita,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu iubita.




Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum susţii în gura mare,
Moaie-ţi tocul în cerneală
Şi-nainte de culcare




Dă-i în scris poruncă morţii,
Când şi-o ascuţi pumnalul,
Să-l înfigă-n mine, Doamne,
Şi să lase-n viaţă calul.

Spiridon Popescu

[sunshine]

            Din parul tau
                                      (Lucian Blaga)


   Intelepciunea unui mag mi-a povestit odata
  de-un val prin care nu putem razbate cu privirea,
  paienjenis ce-ascunde pretutindeni firea,
  de nu vedem nimic din ce-i aievea.


   Si-acum, cand tu-mi ineci obrajii, ochii
  in parul tau,
  eu, ametit de valurile-i negre si bogate,
  visez
  ca valul ce preface in mister
  tot largul lumii ,e urzit
  din parul tau
  si strig,
  si strig,
  si strig
  si-ntaia oara simt
  intreaga vraja ce-a cuprins-o magul in povestea lui.
   

[sunshine]

   Cantec in doi            
                            (Lucian Blaga)



  Si vine toamna iar
  ca dup-un psalm aminul.
  Doi suntem gata sa gustam
  cu miere -amestecat veninul.

  Doi suntem gata s-ajutam
  brandusile ardorii
  sa-nfloreasca iar in noi
  si-n toamna-aceasta de apoi.

  Doi suntem, cand cu umbra lor
  ne impresoara-n lume norii.
  Ce ganduri are soarele cu noi-
  nu stim, dar suntem doi.

[Angy]

      Vreau sa joc!

O, vreau sa joc, cum niciodata n-am jucat!
Sa nu se simta Dumnezeu
in mine
un rob in temnita-incatusat.
Pamantule, da-mi aripi:
sageata vreau sa fiu, sa spintec
nemarginirea,
sa nu mai vad in preajma decat cer,
deasupra cer,
si cer sub mine-
si-aprins in valuri de lumina
sa joc
strafulgerat de-avanturi nemaipomenite
ca sa rasufle liber Dumnezeu in mine,
sa nu carteasca:
"Sunt rob in temnita!"
      L. Blaga

[Angy]

     Nocturna

Uitarea venea...a venit.
O lacrima cade jos, totul tace,
Lampa obosita a clipit,
Orice obiect atins sopteste: lasa-ma-n pace...

De-acum...
Auzi, ploaia plange pe drum
Pe un adanc tumult,
Pe urma unui mic pantof intr-un parc de demult...

Adorm...ascult...
Afara, la fereastra, toamna a spus:
-Of!...
  G. Bacovia

[ARIDANA]

Romanţa răspunsului mut

de Ion Minulescu





Ce văd!...
E-adevărat?...
Tu eşti?...
Cum?...
N-ai murit?...
Tot mai trăieşti?...
Pendulă care te-ai oprit din mers,
Încerci acum să mergi în sens invers?...

Hai!... Spune-mi...
Spune-mi tot ce ştii...
Să-mi spui chiar şi minciuni,
Să-mi spui
Ce n-ai spus nimănui -
Nici celor morţi,
Nici celor vii ...

Ce victime ai mai făcut
Din clipa-n care urma ţi-am pierdut?...
Ce vrăjitoare te-a trecut prin foc
Şi-a reuşit să-ţi pună inima la loc?...
Şi care-anume sfânt din calendar
Te-a sfătuit să te-ntâlneşti cu mine iar?...

De ce zâmbeşti?
E-adevărat?...
Te-ai răzgândit?...
Ne-am împăcat?...
Iar ne iubim?...
Sau, poate, şi-azi ne regăsim
Aceiaşi vechi duşmani?...
Dar tu mai ştii după câţi ani?...

Eu te-am iertat de mult!...
Dar tu?...
Răspunde-mi "Da"...
Răspunde-mi "Nu" -
Totuna mi-e!...
Ştii tu de ce -
La tine "Nu" şi "Da" nu sunt
Decât aceleaşi vorbe-n vânt!...

De ce te temi?...
De ce-ţi ascunzi
În palme ochii tăi rotunzi?...
De ce-ţi aprinzi ca un semnal
De foc bengal
Obrajii tăi de porţelan
Şi inima de Caliban?...

Răspunde-mi!...
Vreau să ştiu şi eu,
De ce-ai venit?...
De dragul meu?
Sau, poate, n-ai venit decât
Să-mi torni, ca şi-n trecut, pe gât
Un păhărel de coniac,
Ca eu să tac,
Iar tu să ţipi
Şi să dispari, apoi, suspect,
Cu voluptatea unei bombe de efect!...

Ce zici?
Aşa e c-am ghicit
De ce-ai venit?...
De ce te-ncrunţi şi nu-mi răspunzi?...
Ce nou secret îmi mai ascunzi?...
De ce scrâşneşti din dinţi
Şi taci?...
Hai!... Spune-mi, ce-ai de gând să faci?
Deschide-ţi gura - mii de draci! -
Şi lasă-mă să-ţi mai sărut...
Nu gura...
Ci răspunsul mut!...


http://www.youtube.com/watch?v=QkVwiK0skRY&NR=1

[ARIDANA]

Poem de iarna


Sa ninga peste noi, neterminat sa ninga

Sa se rastoarne lumea in valuri vii de nori

Sa ma astepti si astazi si maine si sa planga

Pe geamuri departarea-n nedesenate flori

Sa pui mereu pe foc, neterminat sa arda

Sa se razbune-n flacari mai vechi nefericiri

Sa te astept si astazi si maine si sa cada

Spre usa, peste umar, umbra unei iubiri

Sa ma astepti si maine, sa te astept si-aseara

Sa auzim prin crengi ganduri de somn cum curg

Sa despletim iluzii si sa pictam pe seara

Cu pensule muiate-n albastru de amurg

(scris in 1985, Dinia C.)

[ARIDANA]

Încă un pas

de Ana Blandiana

Atât de puţine lucruri mă pricep să fac
Nici piersici ca piersicii,
Nici struguri ca via,
Nici măcar nuci
Ca arborii cu umbra amară
Şi foşnet uşor.
Un singur lucru ştiu să fac
Cu o pricepere extraordinară:
Ştiu să mor.

Nu mă laud,
Ştiu să mor cum puţini oameni ştiu-
Mă învelesc întâi în tăcere,
Apoi în pustiu
Şi pornesc astfel încet,un pas,
Încă un pas,şi încă un pas,
Până nu se mai vede din mine
Decât un glas
Aşezat somptuos
În al cărţii sicriu.

Nu mă laud,
Credeti-mă,ştiu să mor
Şi ştiu,mai ales,să înviu,
Dar asta e,bineînţeles,
Mult mai uşor.

[ARIDANA]

 
Femeia?..Mar de cearta

de Mihai Eminescu


Femeia? Ce mai este si acest mar de cearta,
Cu masca ei de ceara si mintea ei desarta,
Cu-nfricosate patimi in fire de copila,
Cu fapta fara noima, cand cruda, cand cu mila,
A visurilor proprii eterna jucarie?
Un vis tu esti in minte-i — si astazi te mangaie,
Iar maine te ucide. Cu-acelasi ras pe buza
Ea azi asculta soapta-ti de-amor sa o auza,
Iar maini cu mii propuneri te chinuie si stie
Ca orice nerv in tine il rumpe si-l sfasie.
Comedianta veche ca lumea — comedie
Ea joaca azi — juca-va de astazi ani o mie,
Cu-aceeasi masca mandra, neteda, miscatoare —
Si cel iubit de dansa azi rade, maine moare.
Si asta nerozie, cruzime intrupata,
In lumea cea de chinuri ea oare ce mai cata —
Ea, cea ce nu gandeste, gandind doara cu gura?
Caci sarutari si vorbe de-amor i-a dat natura,
Si rasul cel mai vesel, zambirea-mbatatoare,

Atata-ntelepciune e-n gura ei de floare,
Atata-ntelepciune pari a vedea, s-atata
Placere pare-aduce in inima-amarata,
Cand capul c-oboseala pe umaru-i ti-l culci
Sau cand te uiti in ochii-i ucizatori de dulci,
Incat chiar mantuirea cea vecinica ti-o sfermi
Si redevii un Sisif — sacrifici pentru viermi:
Sa le compui in lume o haina-n generatii —
Sacrifici si mandrie, si minte, s-aspiratii.
O, moarte, dulce-amica — sub mantia ta larga
Acoperi fericitii — si magica ta varga
Atinge cate-o frunte de om, ce te doreste:
Il face ca titanii, detot despretuieste,
Despretuieste lumea, pe sine — si-n sfarsit —
Despretuie gandirea ca e despretuit,
Priveste asta viata ca pas spre mantuire,
Ocazie durerei, o lunga adormire
In inimi spaimantate — un chin si o povara,
Ce veacuri ce trecura pe umeri i-ncarcara.
A vietii comedie miscata e de aur —
Cand scena astei viete e-al mantuirii faur.
Ironica e ziua ce vesel te priveste
Pe cand in fire-o fiinta pe alta prigoneste,
Ironica-i miscarea a florilor in vant
Cand sug cu radacina viata din pamant;
Ironic e pamantul — visternic de viete
Cand sanul lui ascunde seminte mii, razlete,
Care iesind odata l-a soarelui lumina,
Cu capul se saluta, se sug cu radacina.
O lupta e viata si toata firea-i lupta,

Milioane de fiinte cu ziua intrerupta
Sustin prin a lor moarte, hranesc prin putrezire,
Acea frumoasa haina ce-acopere pe fire.
In van creati la vorbe si le-azvarliti in vant:
Plodirea este rolul femeii pe pamant.
Priviti acele rasuri, zambiri, visari, suspine,
Dorinta de plodire o samana in tine.
Ce va certati cu noaptea si buiguiti cu luna?
De-ti face-o, de nu-ti face-o... totuna e, totuna.
De nu-ti fi voi in lume din nou sa prasiti neamul,
Oricare vita suie, oricare tont e-Adamul
Vietii viitoare... si fie-un par de gard,
Femei ramaie-n lume, de doru-i toate ard.
O, moarte! — nu aceea ce-omori spre-a naste iara,
Ce umbra esti vietii, o umbra de ocara —
Ci moartea cea eterna in care toate-s una,
In care tot s-afunda, si soarele si luna,
Tu, care esti enigma obscurei constiinti,
Cuprins-abia de-o minte, din miile de minti,
Tu, stingere! Tu, haos — tu, lipsa de viata,
Tu, ce pan' si la geniu spui numai ce-i in carti;
O, slaba fulgerare... cea, carui nu te teme,
Ingheti nervul vietii din fugatoarea vreme,
Cand altii cu-a lor ganduri mereu in lume sapa,
— Istorie e viata ce scrisa e pe apa; —
Pe tine, dulce-amica, pe tine, intuneric,
Tu, care c-o suflare stingi jocul cel feeric
Al lumii sclipitoare — pe tine, gand de noapte,
Te stinge o femeie cu tainicele-i soapte.
Nimic nu e in soapta-i — stii tu ce ea sopteste?

Ea nu ma vrea pe mine — pe tine te uraste.
Cand imi zambeste mie, ea-atunci s-a pus la panda;
Tu esti jertfa la care tinteste-a ei izbanda,
Ea n-a stiut vodata, ca ce voieste-i alta —
Ca tu esti inamicu-i si ca eu sunt unealta.
Unealta chinuita! unealta de ocara,
Cand eu cunosc prea bine iubirea ca-i amara,
Ma mint pe mine insumi, doresc si cred c-amorul
Folos mi-aduce mie...

[Angy]

   Un prieten bun

Un prieten bun as vrea sa am-atat
Cat un prieten poate bun sa fie!
Necazu-i sa i-l zvant c-o bucurie,
el, c-un suras, cand fi-voi necajit.

Sa-mi iasa-n drum c-un strop de apa vie
si eu sa-i ies in drum la fel, incat
cand unul dintre noi e doborat,
sa poata celalalt sa il invie.

Sa intre fara sa imi bata-n poarta
si eu sa intru tot asa la el,
dar sa il simt in suflet ca ma poarta
si el sa simta ca il port la fel...

Ce pot sa cer mai mult? Nimic,
doar vestea
ca nu raman doar visuri toate-acestea!
   N. Chirica