timpul

[excalibur]

Priveste lumea asemeni unui cosmos,
Un cosmos fara raspuns si fara intrebare,
Timpul ceasornicar batrin si somnoros,
Masoara timpul cu vechile ocale.

Cu dimineti si rasarit de soare,
Apoi se face noapte-ncetisor,
Cu milioanele de stele calatoare,
Care-si urmeaza toate drumul lor.

Cu anotimpurile care vin si pleaca,
Orinduite toate dupa vremea lor,
Si nu poti sa le-ntorci ca sa mai treaca,
Inca o data e deasupra tuturor.

Nici Primavara n-o vei intoarce iar,
Ca sa mai fii copil inca o data,
Ca sa-ti culegi flori de pe cimp in dar,
Si lumea sa se piarda-n privirea ta curata.

Nici vara inc-o data n-o sa fie,
Cu lacrimi de bucurie asemeni unei calde ploi,
Cu iubirea ce-o vroiai pentru vecie,
Primul sarut si buzele lui moi.

Iar ceasul vechi inca mai merge,
Judecator si martor ne este tuturor,
Cum viata nu o poti intoarce,
Nici timpul pentru-o clipa nu il opresti din zbor