Pentru LonelY-AngeL, sau poate pentru Pokemon,
că văd că amândouă sunt Îngeriţe
(şi amândouă vor să treacă Timpul mai repede.
De ce oare? Că nu vine să le ţină de urât... Zburătorul!)
Fă-mă, Doamne, îngeraş:
Să zbor lin peste oraş,
Să plutesc în depărtare
Peste munţi, peste ogoare,
Nu atâta dimineaţa,
Când se risipeşte ceaţa,
Ci spre seară – cu mult zor.
Timpul să-l opresc din zbor
Noaptea – când stă luna-n nor.
Şi în ciuda tuturor,
Ca un hoţ ce stă să fură,
Să stau noaptea gură-n gură
Cu draga, alt îngeraş
De aiurea. Mânca-l-aş!
Şi alături, amândoi,
Să vorbim doar despre... noi.