Te aseman unui inger captiv intr-un cristal,
Ce fluturii incearca sa-l sparga in zadar,
Si pare-o vesnicie de cind tu esti aici,
Desi primesti lumina ,peretii-s goi si reci.
Te aseman unui nufar de unde te privesc,
Si temnita as sparge-o sa te eliberez,
Ma uit cum mori incet cu mintea-ntunecata,
Cu aripile frinte,nedreapta judecata.
Cu mina tremurinda deschid cristalul vechi,
Lumina ma inunda si fluturii perechi,
Cascada de lumina in suflet mi se varsa,
Ocean de bucurie fiinta mea vibreaza.