M:Ce inseamna "iubire" ?
A:Lingvistica ne spune ca "iubire" este un cuvant romanesc cu o origine controversata, cel mai probabil slavona, inrudandu-se indeaproape cu bulgarescul "liuba".Curios, din pricina relatiilor stravechi dintre limbile balto-slave si cele germanice, "iubire" este mai apropiat ca forma de "liebe" din limba germana decat de latinescul "amor", sau de grecescul "agape". Cred ca radacina comuna din proto-indo-europeana ar avea legatura cu verbul " a avea", "a poseda". Interesant, nu ? Iubirea implica si posesie. Cuvant "iubire" are totodata o cruciala importanta pentru aflarea unui aspect istoric crucial din etnogeneza romaneasca: romanii dupa sec VII-VIII d. Hristos ies afara din codri si din munti, si iau contact cu grupurile de slavi ramase la nord de Dunare, impunand asupra lor limba romana. Cu toate acestea , slavii "romanizati" vor pastra in vocabularul lor, acele cuvinte ce exprima relatii inter-personale, si anume, "iubire", "dragoste","prieten", "dusman", "logodna", care vor patrunde astfel si in limba romana. Astfel, limba noastra devine singura limba neo-latina care nu pastreaza forma "amare/amor".Ca un fapt curios, forma dacica "adome", va ramane in limba romana sub forma verbului "a ademeni".
M:Bun cu lingvistica, dar din punct de vedere teologic, ce este iubirea ?
A:As spune ca iubirea este cel mai mare dar pe care a putut sa il faca Dumnezeu omenirii. Iubirea este o particica din Dumnezeu, pe care El o pune in sufletul fiecaruia dintre noi. De ce spun asta ? Pentru ca Dumnezeu insusi este iubire. Dumnezeu a facut lumea din dragoste.
M:E de inteles atunci de ce toate poruncile din Sfanta Scriptura au ca esenta "Iubeste pe Dumnezeul tau din toata inima si tot sufletul", si "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti".Va mai ramane insa intrebarea, daca El in momentul in care a facut lumea nevazuta si cea vazuta, s-a simtit singur.
A:Cel mai probabil ca da, El s-a simtit singur in vesnicia Sa. Daca vei citi Vechiul Testament, vei descoperi , dincolo de acele legi aspre si porunci, un Dumnezeu capabil de sentimente, adesea contradictorii, extrem de asemanator firii umane din toate punctele de vedere. Sentimentul de insingurare, trebuia deci sa il fii avut si El, bineinteles insa ca fara acele mofturi si meschinarii specifice firii omenesti decazute.
M:Mi s-a parut interesant cum Dumnezeu, la inceput, a facut pentru barbat o singura femeie, apoi a permis patriarhilor Vechiului Testament si regilor sa aiba sute de neveste si de concubine.
A:A permis-o din pricina stricaciunilor vremii. Si acum, Dumnezeu ne permite sa incercam mai multe relatii inainte de casatorie, culmea , chiar si pana la 4 casatorii, desi conform legii primordiale a firii nu este un lucru firesc. Daca stai bine si observi, in inima noastra, cu totii ne-am dori sa intalnim o singura partenera cu care sa ramanem o viata intreaga. Cei mai multi oameni au in ei aceasta dorinta, o reminiscenta a acelei "programari sufletesti" din gradina Edenului.
M:Ne permite sa incercam mai multe relatii, dar totusi sexul inafara casatoriei este condamnat.
A: Desi cei mai multi dintre noi l-am practicat, cel putin odata , este un pacat, si inca un pacat foarte greu. Pe langa functia reproductiva, sexul este , dupa cum ne spuna Scriptura, o uniune spirituala si trupeasca a barbatului si a femeii, nicidecum un sport banal sau o rabufnire hormonala. Scriptura nu ne vorbeste de hormoni, ci de o uniune.
M: Sexul pre-marital este numit in Scriptura curvie, si cel extraconjugal, preacurvie.Cam dure cuvintele, nu ? Poate ca printre cei care le practica pe cele doua, mai exista si oameni care pun suflet, oameni de caracter.
A: Bineinteles ca mai exista astfel de oameni, despre care intr-adevar putem sa spunem ca fac "dragoste", dar sunt o minoritate. In ziua de astazi, sexul a devenit o industrie, neavand nici in clin, nici in maneca a face cu iubirea. Din rolul sau de bomboana de pe varful tortului iubirii, sexul coboara inspre "blat" si "frisca", devenind o trasatura tot mai importanta in cadrul cuplului modern. Sexologii de acum estimeaza cam pe la 70% importanta sexului intr-o relatie de dragoste.Bineinteles, o astfel de relatie este efemera, si se termina odata cu terminarea atractiei trupesti, moment in care intervine problema "plictiselii", si cei doi se despart, cautandu-si alt partener. Toti cei care se lovesc de aceasta problema a "plictiselii" intr-o relatie, au avut o relatie bazata pe sex (sau pe atractie fizica), chiar daca nu vor recunoaste asta nici in ruptul capului. Cei mai multi practicanti de sex premarital , o fac ca pe un sport, ca pe o rabufnire hormonala sau ca pe un "exercitiu" pentru mai tarziu.
M: Sa inteleg atunci ca cea mai mare parte a oamenilor de acum sunt astfel de "sportivi" ?
A: As spune mai degraba "pseudo-sportivi". Si largesc aceasta categorie si asupra acelora care practica un sport anume de dragul banului si al faimei. Revin insa la iubire, si permite-mi sa patrund putin pe aspectul spiritual al problemei.Iubirea inseamna prietenie, sacrificiu, fidelitate , devotiune...
M: Devine un cumul de calitati , un cumul de virtuti. Poate de aceea cei care iubesc (si sunt iubiti), devin, de cele mai multe ori, mai "oameni".
A: Da, este adevarat. Iubirea poate umaniza, dar poate dezumaniza la fel de usor. O iubire venita ca o gratuitate, poate transforma un om intr-o fiinta egoista, o iubire neimpartasita sau neimplinita poate , fireste , sa distruga mult intr-un suflet.Se spune ca de la iubire la indiferenta este o cale lunga, dar de la iubire la ura este o cale foarte scurta.
M: Iubirea si ura se aseamana, caci ambele implica un anume grad de posesiune, constanta si devotiune.Dar cum vezi rolul prieteniei in iubire ?
A: Un poet arab spunea odata ca "marile iubiri sunt si mari prietenii". Prietenia este o conditie esentiala a iubirii, iubire fara de prietenie nu poate sa existe. Prietenia , printre altele implica comunicare, adica impartasirea sentimentelor, impartasirea problemelor , impartasirea fericirilor. Observi ca multe cupluri au problema cu comunicarea ? Asta arata cat de fundamental este rolul prieteniei intr-o relatie de dragoste.
M: Dar devotiunea ? Este oare egoism sa ne dorim doar pentru noi persoana iubita ?
A: Dupa cum am aratat, chiar si lingvistic, iubirea merge mana in mana cu posesiunea. Ne dorim persoana iubita numai pentru noi, nu si pentru altul, si este perfect firesc. Nefiresc devina insa, in momentul in care aceasta posesiune devine un tel, un scop pentru noi, transformandu-se in gelozie sau in obsesie.Principiul prieteniei, implica automat si un grad de incredere.
M: Dar daca iubirea in sine, devine un tel pentru noi ?
A: Iubirea nu are un maxim absolut.Iubirea merge in sus spre infinit. Ce bine ar fii daca toti oamenii din lume ar accepta sa concureze spiritual la un concurs de genul "cine iubeste mai mult ?".
(continuat candva...)
Subiect: Solilocviu (Citit de 4873 ori)
