Intrebarii:
Pana in ce punct credeti ca se justifica urmarirea intereselor finaciar-economice in detrimentul valorilor nationale?
nu-i pot raspunde decat intr-un singur mod: pana cand considera
ei de cuviinta.
Si de ce copiem americanii ? Fiindca la ei reteta deja functioneaza... Apropos de sarbatori - s-au imprumutat vreo doua doar, dar gandeste-te la cate emisiuni de tv au fost cumparate de acolo ?
Oricum, apropos de mass media, am ramas socat cand au sarbatorit trecerea in noul mileniu in 2000... Atunci cumva am inteles ca nu conteaza de fapt oamenii, chestiile nationale, nu... doar banul. Cu cat mai repede, cu atat mai bine. Cum sa astepti sa sarbatoresti noul mileniu in 2001 ? Pai deja toti il vor fi sarbatorit deja in 2000, toti banii s-au dat deja, totul s-a trivializat, ce sa mai faci su ti ? Sarbatoresti si tu tot in 2000 (ce or fi zis televiziunile, etc).
Nu mai rezista nimic impotriva tavalugului nevoii de bani ai celor care au deja extraordinar de multi. Cum adica traditie si interes national ? Nu castigi nimic daca promovezi dragobetele, nu ? E cu flori, ideea de sat, pajiste, etc, doar floraresele castiga ceva. Dar cum sa faci sa vinzi toti ursuletii, toate sucurile, toate jucariile, toate filmele, etc - de dragobete ? Cheltui bani sa schimbi perceptia a milioane de oameni si sa mai si risti sa nu reusesti ? Nu-i mai usor sa importi deja o sarbatoare care vine cu toate obiceiurile ei, cu totul ? Este...
Corporatiile nu sunt morale, doar banii conteaza. Interesul national ? Nee... ce e aia ?
(am vrut sa fiu ironic, da' realitatea tot insista

)
Pe scurt, interes national nu prea mai exista. Cei care pot, pleaca din tara, raman doar cei cumva fara vlaga, ce vor accepta totul, si vor fi multumiti daca le mai starnesti viata cu ceva. Mie asta mi se pare trist... Cu toate ca e relaxant acasa, am sentimentul ca romanii sunt niste animale de prada - lor sa le fie bine, nu conteaza celalalt. Si pana cand nu vor incepe sa se gandeasca si la ceilalti, la societate, la tara, la binele tuturor, nu prea va exista ideea de identitate nationala decat in inimile catorva visatori...
Asa ca asist neputincios (nu-mi doresc nici sa schimb ceva, privesc, inteleg cat pot, si ridic din umeri). Daca as putea as incerca sa schimb ceva, da' nu ma pot pune cu interesele masinariei economice sustinute cu armatele lor de avocati, de firme de PR, de marketing agresiv, samd. Sunt apt sa-mi pese si de celalalt de langa mine, dar daca se izbesc toti in mine cand ma duc sa-mi cumpar sucul din piata, ce rost are sa explic de Shopenhauer, sa imi amintesc si de "intoarce si obrazul celalalt" ? E mai igienic din punct de vedere al frustrarii sa raspund la fel.