Pierdut in profunzime, in absolut chemarea
In fire de-ntuneric, incinge brau uitarea,
Din veac trecut, lumina-n neagra noapte
Cand candida ma-ndruma in ropotul de soapte
Iubirea.
In valuri albe cade, din negura-i, lumina
Se pierde-n orizontul, amestecat cu tina;
Din cerul plin de ceata, de jale si marime
Un timp pierdut in cursu-i, ma-dreapta catre tine
Femeie.
Pierdut in cerul negru, prin noaptea-nsorita
Peste codrul vechi si umed, cu poteca-i tainuita,
Si-n murmurul tacerii, doar luna, ea rasare
Peste lumea tristuita, plumburia blanda mare
In tacere.
Voi, clipe fericite, din larg sorbind privire
Catand lumina vietii, cercand a ta iubire;
Amarnic cand m-arunca, departe, parasit
De tot ce arde-n pieptu-mi, de tot ce am iubit
De tine.
Ii rasarit de luna, lumina naste alba,
In cer solemn pluteste si cade-o floare dalba.
Si floarea ei cuprinde, pamantul in privire
Tanguitor, s-asterne, o raza de iubire
Stinsa.
Curge aburul pe uliti, eu m-amestec printre umbra
Ascultandu-mi doar chemarea, in tacerea rece, sumbra.
Ma indrept catre padure, catre codrii cei balani
Un' t-astept sa vii la mine, un' t-astept de ani si ani
Intruna.
Te vreau ca mai-nainte, in luminis de brazi
S-apari pe cerul noptii, la pieptul meu sa cazi.
S-alunecand in taina, departe te zaresc
Pe iarba tremuranda, sa-ti spun cat te iubesc
De mult.
Pe covorul rece umed, ma asez in umbra jos
Sa ascult cantand padurea, trilul ei cel vechi, frumos.
Canta, cantecul chemarii, canta plopii pentru mine
Iara cantul lor cel dulce, il indrept eu catre tine
Iubito.
Timput trece ca mereu, langa lacul azuriu
Ca in soapta sa te mangai, mangai parul auriu;
Si-om sta acolo-ntruna, pe noiane de privire
Sa iti spun cat de iubesc, doar cercand a ta iubire
Sperand.
In zorii de lumina, t-astept sa vii intruna
In ochii tai albastri, o clipa, numai una
Sa-mi oglindesc iubirea, ca-n vechea, blanda mare
Sa-mi racoresc amarul, ce arde-atat de tare
De ani.
Pe pieptul tremurandu-ti, eu capul meu sa plec
Iar mana in tacere, peste umar s-o petrec.
Sa stam asa-ntruna, in juru-mi totul moare
Iubirea mea ramane, ca apa curgatoare
Eterna.
Pe lacul din mijlocu-i, al codrului taram
Doar vantul mai anina, mica floare de salcam...
Cum te-nfiori, iubito, stinsa ti-e privirea
Prin noapte tu asculta, catandu-te iubirea
Mea.
In padure te-nfiripa, din dorul meu ceresc,
sa ne-ntalnim in codru-ti, sa-ti spun cat te iubesc.
Cum soarele asteapta, de la-nceput, doar luna
La fel t-astept pe tine, t-astept din totdeauna.
Sperand.
Sa-ti spun ce arde-n mine, de secole trecute
Iubirea pentru tine, acordurile mute.
Tacute si eterne, de veacuri de la mine
Atunci cand canta codrul, el canta pentru tine
Iubirea.
De ani si ani intruna, te chem din cer, din ape
Rasai o data, numai una, si vino mai aproape.
Te pleaca langa mine, si da-mi o sarutare
Cum luna mai saruta, tacuta, rece mare
In taina.
Si sper ca sa-mi soptesti, iubirea nu-i desarta
E-o lunga asteptare, ceruta doar de soarta.
Doar luna, ea, fecioara, urmeaza asteptarea
Cand alba se intinde, pe varfu-i doar uitarea.
Grea.
Pe fosnetul de ape, pe valuri ce inclina
T-astept mereu pe tine, iubirea de-o alina;
T-astept pe lacul nostru, din codrul cel intins
Prin foc mai poti cuprinde, tot focul ce-ai aprins
In mine.
In umbra zidului cel vechi, t-astept ca alta data
T-astept cu patima sa vii, t-astept, iubita fata.
Te caut fara vlaga, t-astept sa vii mereu
Sa te cuprind in brate, sa-ti cant amorul meu
Doar tie.
Cand umbra stravezie, ne acopere cu greu
Ne poarta doar iubirea, ne pierdem tu si eu;
Hai vino la ruine, pe podul vechi de toamna
Sa plangem si sa radem, a visului meu doamna
Iubita.
Din timp trecut t-astept, coboara-te-n padure
S-asculta steaua mea, frunzisul plin de mure;
Si dulce iz pluteste, in aerul de noapte
Coboara si asculta, iubito, voci si soapte
Tacute.
Izvorul de lumina, de lacrimi, de durere
Va cauta dreptate, in noapte el cand piere
Iara apa-i calauza, doara tainic ea ma-ndruma
Ca asemeni apei sale, din trecutul cel din urma.
Pierdut.
In codru far' lumina, un vant ce sufla vag
Pierduta in multimea-i,-o ramura de fag...
Se apleaca-ncet, se-ndoaie, batuta de rugina
Si cade pe covorul,-covorul de lumina
Rece.
Noiane calatoare ce valuresc ca spuma
Se pierd, se infasoara,- din ele naste bruma.
Asemeni dragostei eterne, iubirii care cere
Putina suferinta si ia in schimb durere
Si mila.
*********
Suliti de foc cad in departarea albastra
Asemeni mandrei craiese, o pasare maiastra,
Ce bate cerul cu aripi lungi si line
E visul de foc, iubirea mea pentru tine
Femeie.
Ca aur in genune, e focul ce arde de veacuri
E dor al dorului etern, e dorul far' de leacuri
E nor pe cerul rosu, cer al clipei eterne
D-un rosu intens, ce ochiul nu poate discerne
Slava-i.
Bat la portile inchise, portile inimii tale
Asemeni vantului cald, cuvantului ce doare
Asemeni iubirii, taina desarta, eterna
Asemeni iubirii, iluzie rece si demna
De mila.
**********
Cad din slava nemuririi, cu inima zdrobita
Cu lacrimi de margean, iubire neimplinita.
O clipa doar iti cer, doar una din tumult,
In schimb a-ti arata, cat te iubesc de mult
Poate...
E noapte rece, e rea si dureroasa
Ma-ntorc iara tot singur, iubita mea frumoasa.
O pictograma stearsa, tabloul noptii feeric
Indes capu'n palarie, si ma pierd in intuneric.
Din totdeauna...
Subiect: Poezii de adormit copiii...definitiv. (Citit de 35771 ori)
