Dragostea si Timpul

[un_suflet]

"Am invatat ca un om nu are dreptul sa il priveasca pe un altul de sus, decat atunci cand trebuie sa se aplece pentru a-l ajuta sa se ridice."

A fost o data o insula unde locuiau: Fericirea, Tristetea, Constiinta, Bogatia si multe altele printre care si Dragostea.
Intr-o zi s-a anuntat că insula se va scufunda, asa că toti au început să-si repare bărcile si au plecat cât mai repede. Dragostea a rămas ultima. Ea a perseverat pâna în ultimul moment.
Când insula era aproape a se scufunda, Dragostea s-a decis să ceară ajutorul. Bogătia a trecut pe lânga Dragoste intr-un vapor imens. Dragostea a spus: "Bogatie mă poti lua cu tine?". Bogătia a raspuns: "Nu, nu pot. Am atâta aur si argint de transportat, încât nu mai este loc si pentru tine". Dragostea s-a decis să intrebe Vanitatea care tocmai trecea pe acolo într-o frumoasă barcă: "Vanitate, te rog ajută-mă!" "Nu te pot ajuta Dragoste. Esti toată udă si mi-ai putea strica barca", a răspuns Vanitatea. Tristetea trecea si ea pe acolo, asa că Dragostea îi cere si ei ajutorul: "Tristete ia-mă cu tine, te rog!" " O ... Dragoste, sunt atât de tristă, încât vreau să fiu singură!" Fericirea a trecut si ea pe acolo, dar era atât de veselă, încât nici nu a auzit când Dragostea i-a cerut ajutorul.

Dintr-o dată, s-a auzit o voce: " Vino, Dragoste, te iau eu". Era un batrânel. Dragostea s-a simtit atât de binecuvâtată si atât de fericită încât a uitat să întrebe cum îl cheamă. Când au ajuns pe uscat, batrânelul a plecat urmându-si calea lui. Dragostea, realizând cât de datoare îi este batrânelului, a intrebat Constiinta, un alt batrânel: "Cine m-a ajutat, cine a fost cel care m-a ajutat?"
"Era Timpul" - a spus Constiinta. " Timpul!?" - a spus Dragostea mirată. "Dar de ce să mă ajute pe mine Timpul?" Constiinta a zâmbit si a răspuns cu întelepciune: "Pentru că numai TIMPUL este capabil să înteleagă cât de valoroasa si minunată este DRAGOSTEA".

Tot TIMPUL... m-a ajutat si pe mine să inteleg Dragostea.... Iar voi... cei care cititi acest mesaj si sunteti singuri, nu disperati, timpul îsi va face datoria si fată de voi...

[sunshine]

Pe masura ce trece timpul si realizez cat imi lipseste aceasta dragoste neintalnita   ,un hohot de plans imi scapa din adancul fiintei mele chinuite.Oare hohotul plansului meu se datoreaza singuratatii mele sau iubirii ce o port in suflet pt NIMENI?Sau din cauza dorintei de tandrete si de a ma simti femeie........oare timpul accentueaza aceasta dorinta sau intervine obisnuinta, resemnarea? Mi-e rusine ca-mi doresc feminitate, mi-e rusine ca mi-am pierdut increderea , mi-e rusine de teama de suferinta pe care am trait-o cand am pierdut singura iubire din viata.

[crocantzel]

Poate ma repet cu melodia asta, dar cred ca Vama Veche - Dragostea e cea mai frumoasa melodie de dragoste din toate timpurile...Ascultati-o inainte sa aruncati cu pietre in mine...Si cred ca o iubire asa frumoasa si pura ca acolo nu voi intalni oricat timp ar trece...

[sunshine]

Ai dreptate si ca o femeie sensibila ce ma vreau a fi, nu pot sa nu-mi las lacrimile prada gandului ca asemenea iubiri chiar exista ( dar nu pt multi dintre noi nu ) .

[desdemona]

uneori uram timpul ca nu e prieten cu mine..Dar eram atat de oarba...nu vedeam ca ma face sa pretuiesc atatea lucruri frumoase...

Este foarte frumoasa melodia..si mie imi place mult

[mihaiporubin]

stimate suflet,dar tu cum ai aparut in timp? si de unde atat detasare de izvorul existentei tale?

[Lady Allia]

Intr-o seara in care sufletul meu era plin de teama si disperare..., intr-o seara in care viata incerca pentru a nu stiu cata oara sa ma ingenuncheze am primit aceasta melodie de la o prietena minunata, de la un suflet cald si plin de frumusete, candid...pe care eu mi-as dori ca viata in calea ei sa nu o atinga nici macar cu o aripa de fluture...ci sa ii puna pe fruntea ei gingasa doar fericirea si iubirea, iar sufletul sa i-l scalde numai in dragoste si zambet...multumesc draga mea desdemona...

aceasta melodie imi aminteste de o poveste tare frumoasa pe care intr-o zi poate voi reusi sa o termin de scris:

..." - nu-i asa iubitule ca intr-o zi o sa avem casuta noastra alba de lemn undeva departe unde sa fim numai noi si luna?
     - da, iubita mea...si ma voi trezi in fiecare noapte sa iau razele lunii cu un sarut de pe chipul tau...vreau sa te sarut doar eu...
     - nu-i asa iubitule ca vom avea o gradina cu multe flori, iar eu te voi astepta in fiecare zi pe o paturica in iarba?
     - da, iubita mea..., iar eu ma voi aseza langa tine si iti voi saruta ochii si iti voi face coronite de flori, iar apoi voi adormi in bratele tale...
     - nu-i asa iubitule ca acesta nu este un vis, iar ziua aceea nu este atat de departe?
     - iubita mea...ceea ce simt pentru tine si ceea ce simti tu pentru mine si ma face sa simt totul atat de frumos si pur nu este un vis..., atata vreme cat ne iubim ziua aceea mereu va fi aproape...mereu!"....

Dragostea nu are timp...apare oricand, oriunde si in cele mai minunate si uimitoare feluri...
Cand dragostea se naste...timpul se opreste pentru cei care se iubesc...se opreste atat de mult incat se trezesc carunti, ridati, cu copii si nepoti, iar dragostea este tot acolo...in privirile lor, in zambet, in gesturi, in...suflete....
Timpul ii pazeste si le construieste un album de amintiri, le deseneaza peste priviri zambete si le acopera fruntile cu coronite de ani plini de caderi si ridicari, de lacrimi si zambete, dar mereu depasite si acceptate cu usurinta pentru ca dragostea era mereu prezenta, iar apoi timpul le daruieste ultimul cadou...nemurirea...prin mugurii nascuti din doua suflete pline de frumusete si iubire.

[mihaiporubin]

"Am invatat ca un om nu are dreptul sa il priveasca pe un altul de sus, decat atunci cand trebuie sa se aplece pentru a-l ajuta sa se ridice."

A fost o data o insula unde locuiau: Fericirea, Tristetea, Constiinta, Bogatia si multe altele printre care si Dragostea.
Intr-o zi s-a anuntat că insula se va scufunda, asa că toti au început să-si repare bărcile si au plecat cât mai repede. Dragostea a rămas ultima. Ea a perseverat pâna în ultimul moment.
Când insula era aproape a se scufunda, Dragostea s-a decis să ceară ajutorul. Bogătia a trecut pe lânga Dragoste intr-un vapor imens. Dragostea a spus: "Bogatie mă poti lua cu tine?". Bogătia a raspuns: "Nu, nu pot. Am atâta aur si argint de transportat, încât nu mai este loc si pentru tine". Dragostea s-a decis să intrebe Vanitatea care tocmai trecea pe acolo într-o frumoasă barcă: "Vanitate, te rog ajută-mă!" "Nu te pot ajuta Dragoste. Esti toată udă si mi-ai putea strica barca", a răspuns Vanitatea. Tristetea trecea si ea pe acolo, asa că Dragostea îi cere si ei ajutorul: "Tristete ia-mă cu tine, te rog!" " O ... Dragoste, sunt atât de tristă, încât vreau să fiu singură!" Fericirea a trecut si ea pe acolo, dar era atât de veselă, încât nici nu a auzit când Dragostea i-a cerut ajutorul.

Dintr-o dată, s-a auzit o voce: " Vino, Dragoste, te iau eu". Era un batrânel. Dragostea s-a simtit atât de binecuvâtată si atât de fericită încât a uitat să întrebe cum îl cheamă. Când au ajuns pe uscat, batrânelul a plecat urmându-si calea lui. Dragostea, realizând cât de datoare îi este batrânelului, a intrebat Constiinta, un alt batrânel: "Cine m-a ajutat, cine a fost cel care m-a ajutat?"
"Era Timpul" - a spus Constiinta. " Timpul!?" - a spus Dragostea mirată. "Dar de ce să mă ajute pe mine Timpul?" Constiinta a zâmbit si a răspuns cu întelepciune: "Pentru că numai TIMPUL este capabil să înteleagă cât de valoroasa si minunată este DRAGOSTEA".

Tot TIMPUL... m-a ajutat si pe mine să inteleg Dragostea.... Iar voi... cei care cititi acest mesaj si sunteti singuri, nu disperati, timpul îsi va face datoria si fată de voi...

inteleptul solomon spunea ca orice lucru isi are timpul lui-vremea sa- si nimic nou sub soare: timpul de care vorbesti nu este decat un credit care ti s-a acordat in avans pentru a te intalni cu Dragostea si a ramane in Adevar;dincolo de aceste dimensiuni timpul nu mai inseamna nimic...poate doar chin