Libertatea inseamna pana la urma nepasare ?

[viulian]

Uite, ma gandeam zilele astea...

A fi liber inseamna sa nu iti mai pese de ceva, nu ? Adica atata timp cat iti pasa de un lucru, atata timp cat un lucru trebuie facut (si deci forteaza trecerea de la nonactiune la actiune), atunci nu prea mai esti liber.. Esti legat, fortat, etc..

Voi ce parere aveti ?

[Lady Allia]

uite ca sunt prima care raspunde la topicul tau... ! Ce ma bucur !

"Mi-e mila de fluturi cand sting lumina si de lilieci cand o aprind. Nu pot sa fac un pas fara sa ranesc pe cineva? - Marin Sorescu"

Am folosit acest citat (pe care stiu ca si Lorelei l-a pus la citate)...pentru ca mi se pare cel mai adecvat.

Nimic din ceea ce facem in viata nu inseamna libertate! Rezultatul unei actiuni poate reda libertatea, dar actiunea in sine tot o constrangere este intr-un fel sau altul..de ce?! Nici o decizie luata nu poate sa nu raneasca !

"Viata insa este croita din alegeri si este cusuta din alegeri...mereu le facem in favoarea cuiva si in defavoarea altcuiva...de multe ori victimele suntem noi..., iar atunci este destul de echilibrat am zice..., dar nici atunci balanta nu este pe mijloc...
Prin ceea ce suntem noi...prin definitia noastra suntem sortiti la a rani prin alegeri...niciodata o alegere nu va multumi..., dar daca tot o facem macar sa ranim cat mai putin posibil."

Libertatea inseamna a actiona, inseamna curaj, inseamna putere sufleteasca, inseamna cateodata si caracter, dar inseamna si durere atunci cand esti o persoana constienta, caruia ii pasa de cei din jur!
George Sand spunea tare frumos : "Orice inaltare este dureroasa. Orice transformare este suferinta.", dar daca ar fi sa ne gandim mereu ca printr-o actiune sau o decizie ranim...cred ca niciodata nu am mai actiona, iar atunci lumea noastra ar fi creata doar din sacrificii...castele de nisip fara nici o baza solida...cand noi am disparea nimic nu ar ramane in urma noastra...nici macar noi ca entitate !

[viulian]

 

Pai cumva... suma aceasta (sa-i zic asa) a "repercusiunilor posibile" ingradeste, mai mult decat elibereaza, nu ? Nu esti chiar liber cand trebuie sa te gandesti la tot.. Ai fi mai liber daca nu ti-ar pasa de nimic, nu ?

[Lady Allia]

Nu...asa este dragul meu Iulian...atunci cand esti om in adevaratul sens al cuvantului si iti pasa de cei din jur...nu esti liber cand te gandeti la tot raul pe care il poti provoca luandu-ti sau asumandu-ti libertatea!
Si...da, uneori parca ar fi mai bine sa nu ne pese atat de mult, dar...nu putem asa e?...Nu putem! Unii, ca altii pot si inca pot foarte bine sa ia decizii si sa raneasca fara scrupule si fara remuscari!

[Lorelei]

Esti liber atunci cand te rupi de ceea ce te conditiona inainte. Iar ceea ce conditioneaza pe fiecare este diferit, exista atatea tipuri de conditionari incat e greu sa gasim o cauza comuna. Dependentele, inhibitiile, refularile etc, toate sunt conditionari. Cand scapi de ele esti liber. Libertate nu inseamna insa nepasare. Sau poate ar trebui sa definesti ce intelegi prin nepasare. Libertatea inseamna nebunie:
"Mergi, omule, pana la capat si nu te teme! Dumnezeu mai rau se scarbeste de jumatate de drac decat de-un drac intreg"(N. Kazantzakis). Libertatea inseamna sa nu te temi. Sa nu te temi de reactiile celorlalti, sa nu te temi de propriile sentimente, sa nu cauti mereu un spatiu securizant (indiferent ce inseamna asta). Libertatea incepe acolo unde dispar apararile. Atunci cand te simti in siguranta oriunde, caci esti al tau, autentic, neingradit si neconditionat.

[Maria]

    Da, bine-s spuse cele de sus dar uneori libertate inseamna si bunul simt. Acusi nu stiu cum ne-ar sta sa tipam asa aiurea pe strada doar pentru a ne manifeste intr-un fel sau altul bucuria sau mahnirea, nu stiu daca a intinde o mana de ajutor cuiva intr-un moment de graba zilnica inseamna ingradire.
       Eu sincer, nu prea stiu ce-nseamna,...''suma repercursiunilor posibile''.
 Apoi, nu poti fi liber daca nu gandesti la libertatea respectiva, negandind n-ai cum sa-ti dai seama ca este libertate. Libertatea nu este un reflex neconditionat, nu este un gest,este un mod de exprimare.
     Stau si ma gandesc(ca-mi adusai aminte de-o reclama) daca 1000 de persoane pe un pod s-ar manifesta liber intr-un singur minut, n-ar cadea podul? Pai mai este asta libertate daca exact la fractiune de secunda in urma celor 1000persoane vine un 1001 persoana care moare inecat ca podul se darama din trepidatii?
      Taman din acest motiv tind sa cred ca uneori libertatea este legata oarecum si de bunul simt, nu-i musai sa zbori pentru a fi liber.Apoi, voluntariatul ar trebui sa fie o  nenorocire pentru cei care-l practica, poate nu sunt dornici mereu s-o faca dar de foarte multe ori pofta vine mancand.

[Lady Allia]

Draga mea...ai spus ca libertatea nu inseamna nepasare..., dar daca nu este nepasare, mai este libertate?
Atunci cand sa zicem iti iei pentru a doua oara viata de la zero (e doar un exemplu)...poti oare sa fii cu adevarat liber? Poti oare sa te gandesti ca esti numai al tau? Poti oare sa te gandesti ca esti neingradit, autentic si intr-un spatiu securizant?
Eu cred ca nu...!
Dar ceea ce pot crede este intr-adevar faptul ca libertatea inseamna nebunie si dupa un timp, dupa ce vedem ca si rezultatele deciziilor noastre sunt bune si ca ranile nu au fost lasate atat de adanci incat sa nu poata fi cicatrizate...atunci cred ca incepe defapt adevarata libertate...pana atunci este constiinta!
Pe mine de exemplu...bunicii mei m-au educat si invatat sa nu stiu sa ranesc...sa nu stiu sa plec atunci cand vad lacrimi...sa nu stiu sa zic nu cand vad disperarea pe chipul unui om...sa nu stiu sa fiu un om rau...uneori ma gandesc ca este bine, dar alteori ma gandesc ca este bine pentru cei din jurul meu si nu pentru mine!
Libertatea adevarata nu exista...eu asa cred!

[Maria]

          De ce crezi tu ''draga'' mea ca libertatea inseamna nepasare??  Hi! chiar crezi ca nu se poate ranii liber? Pai uite vreau a-ti spune ca libertatea,... si-mi sustin parerea, ca doar este a mea, nu o sa fie niciodata nepasare. Libertatea, este o actiune constienta, nepasarea nu-i actiune constienta, apoi,...aceasta actiune contienta, libertate, merge bara-bara cu cunoasterea necesitatii obiective si-a legilor obiective care este in stransa legatura cu natura si societatea.
    Deci libertatea nu-i fara stare, adica nu-i nesimtita(scuza cuvantul) ea stie ce face pentru ca este mana-n mana cu altele.
     Ma repet ca doar este parerea mea, libertatea nu-i reflex neconditionat, unui un IV Pavlov.

[Lady Allia]

Draga Maria,

si tu ai spus ca libertatea inseamna si respectarea bunului simt...! Daca avem bun simt insa nu putem lua decizii care sa fie 100% corecte...! Iar despre faptul ca sunt altii care ranesc liber...cred ca iarasi mi-ai sarit vreun paragraf  . Cunosc si eu draga mea oameni care ranesc...si inca le face placere, de aici si contradictia la tine..."nepasarea nu-i actiune constienta"...cum sa nu fie constienta??? este chiar foarte constienta...mult prea constienta la unii care is nesimtiti si nepasatori cu buna stiinta sa stii !
Si nepasarea si libertatea sunt actiuni constiente sa stii, depinde doar de unghiul din care le privim si depinde foarte mult de cei care vor sa fie liberi...de felul in care isi gestioneaza ei iubirea de sine si omul din ei, daca intelegi ce vreau sa spun!
cat despre faptul ca libertatea nu e nesimtita...spune-o asta celor care sufera din cauza celor care si-au asumat anumite libertati...in anumite feluri!
Si mie imi place utopia, dar doar sa mi-o inchipui nu sa o traiesc !

[furia ingerului]

Daca as putea la un moment dat pe parcursul acestei vieti sa definesc libertatea, as inlemni probabil in clipa urmatoare intelegand in ce sclavie am trait pana atunci.
Personal, intre libertate si nepasare eu nu gasesc contradictiile mai mari decat similitudinile. Nepasarea, de fapt, mi se pare foarte vag definita aici si se lasa la discretia fiecaruia interpretarea in maniera proprie. La fel si libertatea.

Omul este mult mai putin liber in aste vremuri decat a fost vreodata de-a lungul intregii sale istorii. Sta in definitia progresului acceptarea ca progres inseamna complexitate ce duce la diversitate ce duce la stabilirea unei noi ordini in care elementele constituente ale oricarui sistem sunt mai interconectate intre ele decat erau inainte. Apartenenta la un sistem, cu atata mai mult la cel social-uman, obliga la o regandire incontinuu a raportarii la ceilalti daca nu din perspectiva gratificarii macar din teama de a nu prejudicia ceva. Astfel intruziunea in viata cuiva fara acceptul respectivului este o incalcare abominabila, mai nou, a libertatilor individuale dar si a dreptului tau de a te exprima cum crezi de cuviinta. Esti obligat astfel la a-ti limita expresia doar la ce NU contravine celor de langa tine iar acele porniri de care tu te-ai vedea indreptatit sa tii cont iti vor fi probabil blocate de aceasta etica.

Oamenii nepasatori au murit de mult. Au ramas in locul lor aceia pentru care implicarea nu mai este o putinta. Aceia carora li s-au luat atat de multe incat nepasarea este singurul ce-l mai pot oferi celorlalti; sau cei care au atat de putine de oferit prin saracimea caracterului lor incat si nepasarea li se pare scumpa. Primii pot fi compatimiti iar ceilaltii scuipati.

Nepasarea nu inseamna libertate.
Libertatea este ceea ce ti-a mai ramas dupa ce dai celorlatii drepturile lor si te uiti ce ti-a mai ramas...daca ai ramas doar cu nepasarea cel mai probabil in curand o vei pierde si pe aia si nu vei mai avea nimic.

Cred ca adevaratul dusman al firii umane este gandul sclifosit ca poti fi mai liber decat esti. Ei bine, nu poti.

[viulian]

Interesante parerile...

Ma gandesc cumva si la ce zicea Iisus cu "faca-se voia Ta", iar genul acesta de "abandon"  l-am intalnit si in filozofiile orientale cat si la arabi care au chiar un cuvant pentru aceasta: "maktub".
Un soi de "ce va fi fa fi" spus insa cu intelepciune si distantare, fara a opta patimas pentru cum ar trebui sa fie bine sau cum n-ar trebui sa fie. Ce a fost e bun fost si oricum ce va fi , va fi cum trebuie sa fie.

Si atunci... da, avem inima sa ne pese de cel de langa noi, dar totusi... atata timp cat esti legat de cineva, asta nu mi se mai pare libertate - este orice, un parteneriat, etc, dar exista reguli deja, exista norme, sabloane, tabuuri, asteptari, pretentii - trebui sa dai ca sa primesti, exista constrangeri, frustrari, treceri peste ele in numele iubirii, sau al prieteniei, dar totusi.................. e un trebuie acolo.

Si de asta tot insistam pe nepasare - adica pe un soi de ignoranta care este constienta insa, pe implicare in a il ajuta pe celalat, dar fara a te identifica cu el si a suferi daca sufera si el - pe un soi de seninatate fata de ceea ce se intampla, bun sau rau..
Da stiu, mi-e usor sa vorbesc, n-am senitatatea aceea cand mi se intampla ceva nasol  da' nu pot sa nu ma gandesc cata liniste as avea daca nu m-ar mai prinde toate prostioarele astea cotidiene, aparent semificative dar pe care le uiti ca si cum n-au fost deci...

[kpt]

Libertatea este atunci cand esti (ne)muritor pentru ca vrei sa fii.
Nepasarea este atunci cand nu te intereseaza de ce vrei sa fii.