Ce poate face ???

[Diviana_girl]

In ultimul timp...tot mai multe perechi se confrunta cu o mare problema....INSELATUL PARTENERULUI.....
Poate ca toate nu ar fi o problema...daca nu ar exista si copii la mijloc.....poate ar fi mult mai usor..........
CE poti face cand afli ca mama ta si-a inselat sotul??......
Ce poti face cand esti folosit psihic?.....
CE poi face cand tatal tau iti sugereaza sa iti condamni mama?
Ce poti face cand ajungi sa urasti pe acel cineva care a indraznit sa tulbure viata familiei tale?
Ce poti face cand ura te mistuie....si ajungi sa ai cosmaruri?....
Eu am ales sa nu imi judec mama....orice ar fi facut ea....pentru ca ea m-a nascut...si nu am dreptul sa o judec....
Si am inteles-o perfect  de ce a facut ce a facut......a cautat in alta parte ce nu gasea acasa.....
Am luptat contra parerilor tatalui meu.....am luptat contra oricui sa imi apar mama......
Am ales sa fiu puternica ...sa fiu eu cea senina si calma...atunci cand ei nu dadeau dovada de maturitate in a-si rezolva problemele...
Am trecut si peste violenta din familie..care era la ordinea zilei....nu stiu de unde am avut atat putere fizica sa stau in milocul lor.....am impiedicat atatea batai......
dar nu am resit sa impiedic moartea sufletului meu.....
In toata situatia asta ce am facut bine si ce nu??
De partea cui trebuia sa fiu.......?

[Lady Allia]

Draga mea...offf, situatia in care te afli este o situatie foarte grea, dar ceea ce nu inteleg eu este de ce ai fost si tu trasa in aceasta problema care la urma urmei este o problema de cuplu..., este o problema intre mama si tatal tau!
De judecat nu trebuie sa ii judeci nici pe unul, nici pe altul...indiferent de care ar fi fost sa fie in aceasta situatie tu esti copilul lor, iar dragostea pe care o simti pentru ei nu trebuie sa se schimbe. Se poate schimba insa setul de valori dupa care te-ai ghidat pana acuma, increderea, respectul, dar nicidecum dragostea pentru ei.
Daca esti folosita si manipulata psihic...incearca sa eviti discutiile care au loc pe aceasta tema...atat si asa cum poti !
Cat despre ura....incearca sa o indepartezi...la urma urmei in acea escapada sentimentala au existat doi...acel barbat si mama ta! Sunt amandoi la fel de vinovati, insa, doar ei stiu cu adevarat de ce au ajuns la acel pas si ce este sau s-a intamplat cu adevarat intre ei! Multe poate spune mama ta....multe, dar adevarul poate il stie doar sufletul ei!
Eu cred insa ca esti o fiinta puternica si buna la suflet si cu timpul vei reusi sa iti reculegi sufletul obosit si plin de durere si suferinta din colbul vietii si vei stii merge mai departe!
Daca ai gresit? NU ! Cu ce sa gresesti? Ai incercat sa iti aperi mama, ai incercat probabil sa iti intelegi si tatal, ai simtit ceeea ce e uman sa simti fata de cineva care tulbura linistea intr-o casa ... ai ramas o fiica buna si calda cu un suflet frumos si altruist!
Si...nu uita...sufletul stie de fiecare data sa faca cele mai bune alegeri...fii sigura ca nici sufletul tau nu va gresi atunci cand va simti ce va trebui sa simta!
Nu stiu daca te va ajuta ceea ce am scris aici...nu stiu daca am exprimat bine ce am vrut sa spun, dar stiu ca esti un om deosebit si...ramai asa...copil cu suflet frumos si cald!

[Diviana_girl]

chiar daca ma crezi sau nuh sa stii ca ma ajuta incurajarile...si mai ales vorbele tale....
din fericire am ajutat prin felul meu echilibrat sa imi unesc parintii...si desi am trecut oarecum peste faza respectiva...am ramas cu rani in suflet...si sunt zile..cand pur si simplu imi vine sa plang intruna...durerea e atat de profunda...poate si pentru ca la momentul respectiv nu am plans cat trebuia...si nu am eliminat ce aveam inauntru meu...ci amtinut in mine...simteam ca situatia nu imi permite sa vars vreo lacrimi...simteam ca eu trebuia sa fiu cea care le da un expemplu de maturitate.....
si trebuia sa imi strang fortele si pentru ei si pentru mine....
trebuia sa fiu puternica si pentru sanatatea mea...care la momentul respectiv era cam subreda.....
si numai dumnezeu stie de unde am strans atat putere.....
de felul meu sunt mai orgolioasa si mai luptatoare...mereu am tins sa cred ca nu m-am nascut ca sa fiu invinsa ci ca sa inving...si am luat aceasta drama ca pe un razboi pe care trebuie sa il castig.....
era o lupta intre mine si acea persoana......
si eu am castigat.....mi-a fost greu dar a meritat.....

[Lady Allia]

  ...asa te vreau draga mea...o adevarata lectie de frumusete sufleteasca si tarie de caracter...bravo! Ma bucur si sunt tare mandra de faptul ca am simtit cat esti de minunata !

[Diviana_girl]

Taria de caracter ma costat foarte mult.....mi-am pierdut in timp sufletul si toate sentimentele bune pe care le aveam...am devenit dura si rece..indiferenta mai pe scurt...
putine au ramas persoanele care mai beneficiaza de caldura mea.....
pot sa le numar pe degetele de la o singura mana.....
si nu pentru ca nu mai am incredere in oameni ci pentru ca.....verific mai mult decat inainte o persoana inainte sa intre la mine in suflet..
am devenit oarecum..partiala si neutra fata de problemele altora....
iubitul meu se intreaba de ce ma intorc mereu in trecut..?
ma intorc mereu pentru ca nu am fost ascultata de catre cine am vrut in momentul respectiv....
eu aveam mai mare nevoie sa fiu ascultata...decat a avut acea persoana..de mine....
nu tineam mortis sa ii ascult durerea...
nu tineam mortis sa il aud cum plange...eram si eu obosita..si satula..de toate..si vroiam ca toata situatia sa se rezolve...
si ca atunci...nici acuma nu imi voi putea spune durerea...tot ce am pe suflet..pentru ca nu ar intelege....
am invatat sa ma gandesc foarte bine ce spun sau ce voi urma sa spun...ininte sa deschid gura..datorita acestei persoane....
sa ma gandesc la posibile reactii....
poate niciodata nu va intelege ce am eu de spus...pentru ca e o diferenta de generatii..dar si de mentalitate....
...........................
si uite cum am invatat sa ascul..fara sa fiu ascultata .......
cum am invatat sa fiu mrereu pentru toti...atunci cand au nevoie de mine ..fara sa primesc in schimb acealasi tratament....
ma bucur foarte mult ca am intalnit acest site persoane care inteleg cat de cat prin ce trec...
ma bucur ca v-am intalnit...si sper sa se lege o frumoasa relatie de prietenie intre noi...
sper din tot sufletul sa ma incadrez in aceasta mare familie

[desdemona]

am citit..si sincer m-am regasit foarte mult!
stiu cum este sa ascuti..dar fara sa fii ascultata...stiu cum e sa fii mereu acolo,dar fara ca acel cineva sa fie...am uitat cum este sa ma descarc..am uitat cum este sa vorbesc despre mine.Si eu ma intorc mereu in trecut...Si eu plang..si simt ca nu am varsat tot oful din mine...
Iti spun cu mana pe inima ca te inteleg foarte bine..Eu am luat astea ca pe o lectie de viata..chiar tu spuneai ca acum te gandesti foarte mult inainte de a spune ceva...te uiti la reactia celor din jur..ai devenit mai cumpatata..este bine..,faptul ca acum lasi putine persoane sa iti simta caldura..este bine...ei sigur te vor aprecia cum trebuie...si cu cat mai putine persoane,cu atat mai putina suferinta cand vei incepe sa ii pierzi.Indiferenta...nu iti amintesti una dintre conditiile lui eminescu?"ce e val ca valul trece..tu ramai la toate rece..."si sincer nu stiu daca se merita sa te consumi pt ceea ce nu este important...crede-ma ca stiu asta prea bine..

ai grija de tine

[Diviana_girl]

Incep sa ma satur sa fiu puternica pentru toata lumea.......
Sunt considerata de prietenii mei...ca fiind a doua constiinta a lor.....datorita caracterului meu...uneori..prea realist.....
Reusesc sa ii ridic pe altii din stari..mai depresive ca a mea..si totusi nu rewusesc sa ma ridic eu insumi....ma simt obosita...sa fiu puternica...sa fiu invingatoare...toate ma distrug psihic...si simt ca putin cate putin ma indepartez de toti....
Simt nevoia sa fiu singura...sau cu prietenul meu....doar noi doi...cred ca e singura persoana pe care o accept in singuratatea mea.....
Desi mi se spune ca nu procedez bine...indepartandu-ma de toti cei dragi....pur si simplu...vreau si eu un ajutor de la ei...pentru ca singura nu mai pot....sa imi revin....
O singura persoana...as fi vrut sa ma asculte si ea...nu e in stare ...sa i mi asculte doleantele....punand in fata pretextul...stresului..si oboselii...
Oare...nu ar trebui indepartate..toate acestea cand propriul copil..iti cere sa il asculti?
Oare e normal sa ti se reproseze toate cele daruite..."fac totul pentru tine...si iti ofer de toate...."...
mereu aud fraza asta...o fraza ce ma enerveaza...ce ma irita auzul...precum o mie de unghii ar zgaria o tabla in acelas timp....
Tot ce doresc..e sa nu...devin prea indiferenta la problemele celor dragi...sa nu devin prea pasiva....