nu-i nimic, mai raspundem o data

eu de cand ma stiu am urat brazii artificiali. probabil nu pe ei in sine, ci artificialitatea care imi aminteste ca nimic din ce nu e autentic nu are acea frumusete ingenua, nealterata, incredibila. chiar daca naturalul inseamna imperfectiune, imperfectiunea asta este infinit mai frumoasa decat simetria perfecta a artificialului.
adevar care doare sau minciuna care mangaie?