cum reaprind flacara...

[marian_me]

eu si prietena mea facem 2 ani in iunie si in ultima vreme din vari motive relatia noastra s-a racit usor usor si am ajuns in situatia de monotonie...ce pot face ptr a reaprinde flacara iubirii...

[Maria]

    Marian_me, in primul rand discutati despre aceasta monotonie, ce a determinat aparitia ei. Se poate discuta nu repezit, gaseste un moment potrivit, poate fi si-ntr-un cadru placut. Nu aborda subiectul la repezeala cu intrebari scurte sau prea directe. Poti incepe cu cateva amintiri care v-a unit, aduceti-va aminte de lucrurile placute, apoi de cele mai putin placute. Cauta cauza, sau mai bine spus cautati impreuna.

[Lady Allia]

Iubind .... iubind cu adevărat !
Unde există iubire nu ne întrebăm, nu suntem egoişti, nu suntem prea obosiţi, nu uităm, nu intrăm în rutină...iubim! Priveşte în sufletul tău şi vei găsi răspunsul cu adevărat... Atunci când îţi vei atinge inima ea nu trebuie să se audă altfel decât..."te iu-besc, te iu-besc", iar dacă se va auzi astfel vei ştii cum să alungi rutina...: zâmbindu-i mai des, dorind-o fericită, făcându-i mici surprize...de multe ori gesturile mici sunt mai profunde decât cele mari..., luând-o de mână şi atingându-i sufletul.

[Iosif]

de multe ori gesturile mici sunt mai profunde decât cele mari..., luând-o de mână şi atingându-i sufletul.

Foarte frumos spus: de multe ori gesturile mici sunt mai profunde decât cele mari! Nu uita asta! Pe langa ce au raspuns fetele as adauga urmatoarele: cautati sa aveti cat mai multe activitati placute impreuna (mers la sala de exemplu, alergat, jucat carti sau alte jocuri, etc.), nu stati mereu in casa, iesit la o plimbare in parc, la cinema, la teatru, etc.. Cautati sa vorbiti deschis despre ce va framanta, despre ce va place sau nu va place. Daca va este greu sa vorbiti deschis, fata in fata, despre asta puteti scrie intr-o scrisoare reciproca, unora le este mai usor sa se exprime asa. Important este sa discutati si sa aveti cat mai multe activitati in comun.

[marian_me]

problema este putin mai complicata...a avut multe probele...deces in familie(tatal)...incercare aei de a lua locul tatalui...o mama distrusa de pierderea sotului...foarte ulte problema la serviciu...eu am incercat sa-i fiu alaturi dar nu de fiecare data am avut sanse de izbanda...fiind si foarte incapatanata...iar acuma a intrat intr-o depresie destul de mare...si totul pare negru
de vorbit am vorbit...stim ce ne deranjeaza..stiim ceea ce vream sa primim sau cum ar trebui sa ne comportam...tocmai asta este problema...tot ceea ce pot face sau am facut se considera ca a aprut in urma discutiilor purtate...nu a foast ceva spontan...si cam duc lipsa de idei...

[sunshine]

Sfatul meu este sa nu o lasi singura.Trebuie sa ai rabdare cu ea, sufera ffff mult si crede ca nu mai poate merge mai departe.Are nevoie de tine, cu calm si intelegere o vei ajuta, nu renunta.Si eu sunt in situatia ei, nu am pierdut pe nimeni din fericire, dar ma afund in intuneric tot mai mult.Din pacate nu am pe nimeni alaturi, bratele unui barbat conteaza ff mult.Orice ar fi, chiar daca incearca sa te indeparteze, nu renunta, va intelege iubirea ta pt ea, ii vei fi de mare ajutor. Totul depinde de rabdarea ta si cat de mult o iubesti.Crede-ma, merita sa ii fii alaturi.

[marian_me]

in momentul de fata are nevoie de timp...din pacate munca ma forteaza sa il ofer...imi simte lipsa dar vrea sa-si puna ordine in ganduri si sa stabileasca prioritatile...este destul de greu sa trec peste acesta asteptare...dar trebuie sa-i acord timpul acesta...merita tot timpul din lume...dar ma repet...de ideei duc eu lipsa...la romantism...am picat examenul - corigent si repetent

[Iosif]

Romantismul trebuie sa vina din suflet, altfel este cam greu.. documentatii legat de acest subiect gasesti pe internet, daca engleaza ta este destul de buna cred ca nu iti va ajunge o viata intreaga sa citesti tot ce s-a scris si se scrie zilnic despre astfel de teme, daca vrei cu adevarat nu ai cum sa nu reusesti.
Totusi, nu sunt sigur ca este momentul potrivit pentru romantism, trebuie sa ii arati si dovedesti ca ii esti alaturi, asta inainte de orice alt ceva. Incearca sa iti pastrezi calmul si sa o ajuti atat cat poti. Cred ca din pacate nu ii este usor sa savureze romantism in asemenea momente. Cum bine ai intuit, are nevoie de timp sa se impace cu ideea pierderii tatalui, cu suferinta mamei, si are nevoie de timp pentru a se reculege. Cred ca in asemenea momente cel mai bine e sa ii fi alaturi (mai mult ca prieten) si sa lasi putintel in urma romantismul, pentru ca, chiar daca iti va zambii, o va face cu durere in suflet si nu stiu cat de mult ti se va putea dedica.