Poetule, ţi-e slova osândită (sonet)

[Rudy Valentino]

Poetule, ţi-e slova osândită
Să zacă în marsupiul neputinţei,
E  subjugată flacăra dorinţei
De chinul snob cu izuri de artrită.

Decapitate, sevele seminţei,
Prin tăurile vieţii îşi vomită
Himerele cu faţă plictisită,
Şi eludeaza bocetul sentinţei.

Încolăcit printre iluzii şchioape
Cuvântul putrezeşte, nerostit,
Rămân în urnă amintiri mioape,

Când stârvul se retrage, decrepit,
Departe de limanuri, spre hârtoape,
Să guste din potirul otrăvit...