Dor de stele

[sunshine]

  Din tacerea mea domneasca
  se naste azi un dor ciudat,
  as merge sus la stele
  sa zbor cu aripi de durere.
  Cu raze reci de-apus de vis
  calatoresc spre ele,
  cu ochi pustii de iubiri mintite
  privesc singuratatea marii.
  Incerc s-ating cu sufletu-mi ucis
  un colt dintr-un luceafar sfant,
  dar el tot fuge nedorind
  sa imi asculte plansul.
  In orizont ajung la soare...stia odata straluci.
  Zambeste trist cu raze inghetate
  si plange-acum iubirea ce-o pierduse.
  Un farmec trist pe chipul meu apare
  si vad cum visul imi renaste
  din ape tulburi de oceane triste,
   se aprinde-acum printre albastri astri
   un suflet din iubirea ce-o ascund,
   lasand iubire si dorind sa moara
   iubindu-ma mereu in ceruri sfinte.