Este sau nu rau sa nu ai o iubit/a ?

[viulian]

Stateam si ma gandeam daca (si cat, in caz ca da) este rau sa nu ai prieten/a ?

Cumva.. ma gandesc ca e vorba de echilibru, adica daca ai deja o relatie de lunga durata la activ atunci e mai rau fara prieten/a, iar daca nu ai relatii de lunga durata, prezenta cuiva alaturi poate fi o ingradire a libertatii..

Plus ca mai sunt si cazurile de mijloc, cei care tanjesc dupa un partener pe care nu-l au, sau cei care vor sa se cam descotoroseasca de partenerul curent pe motiv de incompatibilitate, neincredere, etc.

Parerea mea e ca pentru putine >>tandreturi<< pe saptamana, nu as intra intr-o relatie doar de dragul de a avea o relatie. Adica ar trebui sa fie cineva cu adevarat potrivit, care sa ma faca sa uit de toate compromisurile pe care le fac legate de libertatea mea de miscare si opinie  . Insa sesizez ca tiparul este ca trebuie musai sa fii cu cineva - altfel ridici semne de intrebare...

Voi ce credeti, sa fie musai ?

[alexia]

             Buna intrebare! Primul impuls a fost sa spun ca e bine sa ai un/o iubit/a. Poate si este asa, insa sunt cateva aspecte importante.
             Cred ca indiferent de durata relatiilor, prezenta altcuiva in viata noastra poate insemna o ingradire a libertatii. Poti avea pe cineva care te face sa te simti liber, prin felul de a reactiona la ceea ce faci, ce esti. Orice incercare de a te schimba cred ca duce, mai devreme sau mai tarziu, la dorinta de a evada, de a retrai sentimentul libertatii de a fi cum esti. Atunci, indiferent de durata relatiei, apare indoiala. Acelasi sentiment de indoaiala apare si in "cazurile de mijloc". Pare ok relatia insa, undeva, exista sentimentul ca poate fi altfel sau altcineva, care sa fie foarte aproape de ideal. Dorinta de a te "descotorosi" de cineva vine mai mult din faptul ca nu e ceea ce iti doresti si nu ca ti-a ingradit libertatea.
             Apoi, e foarte usor ca din "putine tandreturi pe saptamana" sa te trezesti intr-o relatie in toata puterea cuvantului. Daca e cineva alaturi de care faci compromisuri de placere, atunci e ok, daca realizezi ca nu e ceea ce iti doresti, ajungi "caz de mijloc".
              Orice tipar ajunge rutina, obisnuinta. Cred ca e vorba de curiozitatea din spatele intrebarii, adica, nu ai pe cineva pentru ca nu vrei, pentru ca suferi, pentru ca nu ai gasit jumatatea potrivita si nu esti omul care se implica intr-o relatie doar de dragul de a nu fi singur.
               In concluzie: nu e rau sa ai un/o iubit/a atat timp cat asta presupune dragoste si implicare reciproca si, da, e rau, atunci cand minti, sau mai corect, te minti!

[alexia]

              Am sa duc intrebarea un pic mai departe. Se prefera a te complace intr-o relatie care te ingradeste din teama de singuratate sau de a nu ridica semne de intrebare? 

[Lord_Saladin]

Viata fara iubire este un infern, dupa parerea mea....
Casa devine o celula...
Prietenii si fericirea lor, un instrument de tortura...
Parcurile si cuplurile de indragostiti, devin 'gaz lacrimogen'

Si asa mai departe...

[Lady Allia]

In amandoua cazurile, prezenta sau absenta unei anumite persoane din viata noastra...poate insemna ceva bine sau ceva rau!
Este bine atunci cand relatia se naste in urma unor sentimente, nu a dorintei de sentiment..., pentru ca, de multe ori din dorinta de a nu fi singuri ne aruncam in relatii care de cele mai multe ori nu au nici durata, nici un fundament solid pe care sa se bazeze.
O relatie inseamna in primul rand sentiment, inseamna respect pentru cel/cea de langa tine, inseamna a cauta un anume echilibru care sa aduca acea relatie intr-un punct acceptat de amandoi fara a se ajunge la ideea de renuntare la ceva, de renuntare la libertate sau la eul nostru individual.
Eu consider ca atunci cand iubim stim sa apreciem libertatea celui/celei de langa noi!
A face compromisuri nu inseamna neaparat a renunta la libertate..., inseamna a cauta un punct de echilibru, iar asta pentru ca nimeni nu poate sa fie aidoma altcuiva...suntem diferiti unii de altii..., dar aceasta unicitate ne face sa ne si simtim atrasi unii de altii... si ne face sa fim atat de speciali.
Eu cred ca este bine sa avem o relatie doar in momentul in care suntem pregatiti din toate punctele de vedere sa acceptam o persoana diferita de noi in sufletul si viata noastra, iar asta nu pentru ca ne plictisim ci pentru ca stim ca ar aduce un surplus de lumina si frumusete in cotidianul nostru.
Trebuie sa intelegem ca daca ne-am indragostit de cineva...asa trebuie sa si ramana...nu trebuie sa incercam sa il schimbam...pentru ca daca am face-o ramane intrebarea: "de ce ne-am indragostit la el-ea atunci?". Trebuie sa ne straduim pentru un echilibru in doi fara sa simtim ca facem sacrificii...daca simtim asta...inseamna ca nu avem o relatie adevarata pentru care merita sa luptam sau in care merita sa ramanem.

[furia ingerului]

Depinde de multe.
Iubit/-a inseamna prin radacina semantica a cuvantului un derivat din "iubire". Iubirea nu admite obligatii, de aia ii zice iubire si nu puscarie. Apoi, imensitatea de hibrizi temperamentali in toata populatia activa, cel putin sexual sa aiba o relatie, obliga la mari retineri in a da acelasi raspuns la toti. Tu probabil te referi la numitorul comun, un individ care sa fie un rezultanta a comportamentului dominant intr-o socieltate. Admitand ca ai gasi asa ceva, ramane de stabilit cum actioneaza mediul asupra acestui om. Adica chiar daca-l vei gasi, imensitatea de ipostaze in care socializeaza zilnic iti impune abordarea din multe puncte a manifestarilor sale in relatie cu celalalt/-a.
a avea un iubit/-a implica responsabilitate din partea ta in primul rand: respectul fata de persoana ta trebuie exersat si la fel si ingrijirea corporala (nu radeti!) pe care multi o inteleg prin camasi udaten Bergenbier sau fuste de 14 cm. patrati!
Responsabilitatea celuilalt este, sau ar trebui sa fie, acelasi lucru ca si la tine. Langa aceasta vine afectul. Dincolo de incarcatura romantica a cuvantului "iubire" (usor persiflez aici, va anunt...) trebuie si corespondent intre ce spui si ce ai pt. celalalt/-a. Pe romaneste, a latra este caracteristic cainilor nu ar trebui si oamenilor.
Daca vei fi tentat sa ajungi mai degraba intre picioarele ei sau sub el cu siguranta obligatiile la care esti interesat sa participi sunt minimale si nu mai se pune pb. de iubire.
Cu alte cuvinte, iubirea nu poate fi comensurata niciodata in termeni dihotomici de "e bine/e rau". Iubirea este intrinsec normala prin sine deci iar restul, unde se admit discutii nu se numesc iubire. Daca as fi american (ferice de mine ca nu-s!), fuma Marlboro si as numi-o "calareala". Dar pt. ca sunt roman si fumez Dunhill, pana o sa-mi doneze amicii de peste ocean plamani mai curati, o voi numi...tot la fel.
Respecte.

[sunshine]

Ca o completare la ce a scris Mihai, musai sau nu, eu cred ca nu toti baietii isi permit sa aibe o iubita daca nu au parinti cu venituri cat de cat rentabile. Pe vremea mea( in cretacic ) nu se supara nimeni daca fata contribuia cu bani la consumatie, la film ( si la ma ce ) ca de discoteca nu pot sa vorbesc ( nu am fost niciodataaaaaaaaa ).Acum , daca tipul nu are bani sa-i cumpere nu stiu ce parfum sau sa-i plateasca toata noaptea in club, e sarantoc si valabil numai cand ia alocatia ( de la parinti ca aia de la stat nu-i ajunge nici de frizer).Pai stiti voi pe cineva care sa prfere o plimbare in aer liber sau o tabla , un sah ceva, unui club? Nuuuuuuuu, ca tre sa fii smecher , sa te spargi in figuri Na ca m-am enervat si eu ca si Alex.Da chiar mi se pare snobism de acum pentru o fata sa aleaga avutia in locul romantismului. Sau pentru ele romantism inseamna un inel de 10 gr cu diamant si un parfum de 5 mil.
 Acum ce sa zic?Musai sa ai iubit/a cum iti doresti nu cum vor timpurile. Nu se gaseste? Nu-i bai, este timp .....decat mult si prost mai bine deloc

[furia ingerului]

Acum ce sa zic?Musai sa ai iubit/a cum iti doresti nu cum vor timpurile. Nu se gaseste? Nu-i bai, este timp .....decat mult si prost mai bine deloc

 

Draga mea de prin partile aproape-ale-Moldovei, vezi ca daca ai curaj sa le spui cati ani ai s-ar putea sa nu mai fie chiar linistitoare pt. ei ideea ca ai mai avea timp...
Gluma-i gluma da' ai dreptate: nu se mai practica sporturile "extreme" gen o plimbare in aer liber sau o tabla , un sah ceva, unui club pt. ca de bon ton acum sunt alte "distractii". Moda este supusa testului timpului, iubirea este atemporala, chiar daca imbraca diferite forme. Deci raman la pararea mea cum ca nu e bine sa mazgalim cu nume de topice intrebator-zeflemitoare o asemenea traire umana, poate cea "responsabila" de adevarata implinire a fiecaruia dintre noi...

[sunshine]

  Mamaie...            Cretacicul spune tot ,varsta , gandire traire, experienta.Dar nu m-am referit la mine , apropos de timp.Eu sunt multumita de timpurile pe care le-am trait si care au apus. Ce ma deranjeaza , chiar ma, supara este faptul ca am copii si trebuie sa creasca in societatea asta. Si cand va vad pe voi imi vine sa-mi bat copiii intai si abia apoi sa le dau drumul in lume. Sa stie cat de greu e sa supravietuiasca in jungla asta din jurul lor, sa accepte realitatea si sa se fereasca de ea( paradoxal nu?).
Nu ma pot abtineee! Nu ma pot abtineee, trebuie sa spun: ce bine e sa fii baiat in vremurile astea!!!!!!  ;DGrijile sunt mai mici pt un parinte 

[furia ingerului]

Te contrazic Lili cand asemeni societatea cu o jungla. Crede-ma, ecosistemul de jungla este unul foarte organizat in care fiecare relatie intre speciile ce-l alcatuiesc este bine legitimata de legile supravietuirii darwiniene si functionalitatea unui asemenea sistem este reprezentata tocmai de aceste relatii care conduc la un echilibru dinamic.
Cat despre copii ...aici ai dreptate. Mi-e greu sa cred ca voi mai fi capabil sa-mi inteleg copiii atunci cand voi avea in turbarea schimbarii care afecteaza clipa de clipa fiecare sector al vietii in societate. Cel mai probabil voi fi departe de a-i avea aproape ca discutii libere si nu pt. ca as esua eu lamentabil in profesia de parinte ci pt. ca ei nu mai au nevoie de parinti...pe ai ii creste televizorul, cyberspace-ul si alte forme interactive ce le va suplini necesitatea de a avea nevoie de un parinte in care sa-si gaseasca suportul moral....Fetitele PowerPuff le vor urma copilaria, mp3 player-urile si sexul vremelnic pubertatea, drogurile si sectele "spirituale" tineretea iar mai departe...nu mai am curaj sa ma gandesc...

[toxxxic]

Este cea mai mare fericire sa ai langa tine o persoana care sa te iubeasca...Mi se pare ca totul este mai frumos cand iubesti si esti iubit...timpul trece altfel,soarele straluceste altfel...Sincer,eu stiu foarte bine cum este fara....si nu e deloc bine  Cum e sa iubesti fara sa fii iubit...

[Just]

Depinde in mare masura de persoana ce intra in discutie si de ceea ce are nevoie .Daca se afla intr-o perioada in care isi doreste sa fie ca pasarea cerului de liber/a atunci este de la sine inteles ca nu se cade sa intre intr-o relatie la care sa renunte in mai putin de o saptamana sau nici atat.Daca in schimb vorbim de o persoana ce simte nevoia sa fie iubit/a ,simte nevoia sa aibe in apropiere o persoana pe care sa o iubeasca si care la randu-i sa-l iubeasca ,sa-l alinte ,sa-i fie prieten/a ,sa nu-l lase singur/a in momentele grele atunci desigur ca este normal sa se implice intr-o relatie.Dar cred un cuvant hotarator in treaba asta il are de spus inima -daca te indragostesti atunci este de la sine inteles ca te vei implica si oricate ti-ai fi spus /propus tu inainte s-ar anula.

Musai sa ai un iubit /a nu este din punctul altora de vedere (care oricum nu ar trebui sa se ia in calcul).Cred ca numai persoana in cauza ar trebui sa decida :mi-e musai or ba sa am pe cineva langa mine.

Si ca sa raspund strict la intrebarea din titlu as pune ca din punctul de vedere al celei de-a doua pereche de ochi este indiferent sau cel putin asa ar trebui sa fie .Cred ca intrebarea din titlu ar trebui sa fie astfel formulata :"Imi este sau nu rau fara iubit/a?" pentru ca in definitiv asta e tot ce conteaza.

[digitty]

Ca o completare la ce a scris Mihai, musai sau nu, eu cred ca nu toti baietii isi permit sa aibe o iubita daca nu au parinti cu venituri cat de cat rentabile. Pe vremea mea( in cretacic ) nu se supara nimeni daca fata contribuia cu bani la consumatie, la film ( si la ma ce ) ca de discoteca nu pot sa vorbesc ( nu am fost niciodataaaaaaaaa ).Acum , daca tipul nu are bani sa-i cumpere nu stiu ce parfum sau sa-i plateasca toata noaptea in club, e sarantoc si valabil numai cand ia alocatia ( de la parinti ca aia de la stat nu-i ajunge nici de frizer).Pai stiti voi pe cineva care sa prfere o plimbare in aer liber sau o tabla , un sah ceva, unui club? Nuuuuuuuu, ca tre sa fii smecher , sa te spargi in figuri Na ca m-am enervat si eu ca si Alex.Da chiar mi se pare snobism de acum pentru o fata sa aleaga avutia in locul romantismului. Sau pentru ele romantism inseamna un inel de 10 gr cu diamant si un parfum de 5 mil.
 Acum ce sa zic?Musai sa ai iubit/a cum iti doresti nu cum vor timpurile. Nu se gaseste? Nu-i bai, este timp .....decat mult si prost mai bine deloc

Eu nu accept ca tipul sa-mi plateasca comsumatia   imi place si in club si in aer liber (in club noaptea, si in parc ziua )    ... de ce sa generalizam... ca sunt si fete pe interes e partea a 2a, dar asta nu inseamna ca toate sunt la fel.


nu consider ca a avea prieten/a iti ingradeste libertatea...daca iti si place de partener bineinteles.
daca e doar ca sa fie..mai bine lipsa

[Semiramis]

nu cred că problema se pune aşa: e rău sau nu e rău.
cred că în principiu e bine să trăieşti într-un cuplu. normal, apar şi discuţii dar eu cred că în doi viaţa e mai frumoasă şi mai uşoară. dacă ai şi norocul să te înţelegi bine, să respecţi peroana de langă tine, e perfect. oamenii au fost făcuţi să trăiască în doi.