Nesatios suflet , eterna asteptare,
intind mana sa ating chipul ce ma priveste
cu dragoste si dorinta de a-mi saruta sufletul
descatusat de razele iubirii,
care nicicand n-au fost si n-au sperat vor fi vreodata
atat de suave si adevarate,
izgonind tot ce inima imi tulbura si prea trista o face.
Vai, Soare drag, cat mi-ai lipsit in zilele de-apus!
Imi iarta suferinta ce n-am stiut-o alunga,
saruta-mi acum chipul semet,
inima plina de tremur si ochii plini de dor.
Caci am acum si eu ceva ce n-am avut nicicand
si n-am crezut ca voi avea!
........................................................................
Am inteles, in sfarsit , ca durerea din sufletele noastre singure numai noi o putem alunga, privind in jur si bucurandu-ne de iubirile ce le visam odata, chiar daca au ramas in vise.
Subiect: Nu am crezut ca voi avea nicicand (Citit de 2483 ori)