Singuratatea-mi e stapana.
Ea,imi imprastie otrava in tot corpul.
Otrava nimicului si a falselor iubiri.
Si totusi mai sper intr-o minune,
Astept tacuta si retrasa
Apropierea ta, iubire,
Sa vii devreme acasa
Sa-mi faci viata mai frumoasa.
p.s. o poezie mai veche,e probabil aiurea dar asa ma simteam in acea perioada:
Singuratatea imi e stapana.
ea-mi imprastie otrava in tot corpul,
otrava nimicului si a nimicniciei.
Dar eu astept tacuta si letala
apropierea sfarsitului;a unui sfarsit
care abea incepe:am devenit iar
un nou -nascut
plin de dragoste de viata,de cunoastere,
de iubirea celor doi parinti
de bucuria ca am renascut
din cenusa iubirilor sfaramate.
Mam nascut din dragoste de viata
din iubirea a doua suflete
ce-si cautau in taina fericirea.
Eu sunt femeia-copil,ce se bucura
de fiecare zii,de cantecul vietii...
Subiect: viata ,singura... (Citit de 4089 ori)