(pt. M.(G.) - HBTY)
Prieten drag,
ne-au îngrădit în inimă nimicuri
sub lungi poveşti cu Feţi-Frumoşi
sub vechiul cântec trist de leagăn
îţi leg cu mâna-ntinsă gând de gând
copilul de-altădată se răsfaţă
te văd suflând în lumânări pe tort
şi-apoi târziu, cu fruntea încruntată,
în alte lumânări, din altă viată...
Am crescut amândoi...
din umeri ne-au crescut condeie – ca aripi...
Azi eu mi-aş pune o singură dorinţă:
să nu mai simt, să nu mai văd, să nu mai doară...
Zâmbesc.
Mai ştii? Ne îngânau peste lumini salcâmii
în lungi acorduri de chitară...
Eram copii... încă mai suntem...
Visurile toate le împletesc în chip de curcubeu
punte făcând până la tine
peste durerile lumii
peste durerile tale...
Ţi-am întins mâna, ca altădată...
întinde-o şi tu, punte să facem peste mări şi ţări
ca Feţi-Frumoşii altădată în vechile poveşti
si poezia veche, de parca acum o vesnicie...
Tu – idee
de barbat
ori de femeie,
gand zalud
inchis in tampla – vis de simpla
desfatare
ori ratare – departare...
te presimt
(ma resimt)
in vartej nebun de vorbe
fara forme
prefacute, ori zacute
in uitare, ori in zare
de ferestre – ganduri oare?
vai de vin la voi cu vorbe!
v-ati vorbit? in van sunt norme – uniforme orin informe
simple norme!
Ai rapus un gand cam şui
sa ma sui - al nimanui, al oricui -
pana la nori
doar pe flori, pe langa sori,
langa-alint, langa comori...
Ma uit doar cu jind in sus
azi rapus – sau presupus –
ori supus la gandul şui,
ochi caprui,
inchis in sine
care vine
catre tine-n chip de mine.