anturajul ,o problema?

[Lady Allia]

Nu cred să fie anturajul problema adevărată ci caracterul şi personalitatea persoanei.
De ce spun persoană?
Pentru că eu consider că şi femeia alege de multe ori "ceata", grupul de alte femei care uneori e benefic, iar alteori e distructiv - exact ca şi în cazul bărbaţilor.
Eu cred că defapt fiecare ar trebui să caute un grup în care să se simtă bine, să se elibereze de anumite situaţii de stres, dar nicidecum nu ar trebui să se ajungă în situaţia în care acel grup să confere defapt "adevărata siguranţă", "adevărata stare de bine"...
Cine ajunge să se simtă liber cu grupul...înseamnă că îi lipseşte ceva în grupul de doi...şi eu spun că asta ar trebui să rezolve problema... - aflarea necesităţilor partenerului şi eliminarea nesiguranţei...
În doi viaţa trebuie să fie asemeni unui cuib de păsări...să poţi zbura liber...să nu îţi fie teamă că vei fi tras înapoi...şi să ai singur fericirea şi plăcerea să te întorci...acasă!
Colivia...chiar dacă e colivie, atunci când uşile îi sunt mereu deschise...înseamnă libertate şi încredere!

[valentina]

     sunt oameni si oameni.Ma refer si la femei si barbati.(fete ,baieti).Fiecare om gandeste intr-un anume fel.Am trecut si eu prin asemenea chestii,dar nimic nu m-a facut sa-mi schimb "caracterul".Am ramas aceiasi persoana sociabila,draguta si prietenoasa.Mi-au displacut mereu oamenii care se "dau mari la apa mica".
     Bine, in ziua de azi totul a cam luato razna,nu mai e nimic cum era odata,totul e' pentru' si 'prin 'bani.

[Escu]

Daca suntem atenti, putem spune ca intotdeauna a fost "dupa bani". Doar ca atunci cand ne-am maturizat ne-am dat seama. Anturajul...da e o problema...daca ai 14 ani si crezi ca lumea e a ta. Depinde de fiecare individ, trebuie sa sti cand sa spui stop.

[Just]

Anturajul este o posibila problema la varsta in care te afli intr-o oarecare instabilitate emotionala .In general pentru adolescenti anturajul ridica probleme ,ei avand tendinta de a se lasa dominati de acest "spirit de turma" ,cumva si datorita faptului ca nu-si doresc sa iasa din tiparurile vremurilor pe care le traiesc asta dand rau in ochii colegilor de generatie.

Mai apoi anturajul poate fi o problema in cazul in care nu te cunosti suficient sau nu esti stapan pe propria-ti persoana .De obicei oamenii mai inaintati ca varsta vor face deosebirea intre ceea ce este favorabil sau daunator propriei imagini indiferent care ar fi parerea tuturor celorlalte persoane si vor stii sa aleaga ce le convine sau chiar sa-si impuna punctul de vedere in "gasca". Daca bunaoara tot grupul se drogheaza de zor si in fata a zece persoane vei avea taria sa spui "nu ,pentru ca ma omoara! " ,asta inseamna ca esti stapan pe tine si capabil sa iei decizile corecte in ceea ce te priveste nelasandu-te influentat de nimeni ,chiar cu riscul de a fi "eliminat" din "ceata".

Chiar si in cuplu anturajul poate fi o problema ,dar depinde ,asa cum spuneam si mai sus ,de personalitatea si taria de caracter a fiecaruia dintre noi . Se prea poate ca indivizii din gasca sa fie neangajati intr-o relatie si sa petreaca nopti intregi in baruri sau "la femei" (respectiv barbati) si sa te pofteasca sa mai gusti din una alta ,din dulceturile vietii , dar daca stii cum sa te comporti ,cand sa te opresti si ce decizii sa iei vei iesi cu fruntea sus chiar si dintr-o situatie de acest gen . Plus ,recomandabil e sa renunti la anturajul acesta nefavorabil care te pune neincetat la incercari sau iti da bataie de cap .Daca se observa la momentul potrivit ca amicii nu sunt asa cum se cuvine sau pe aceeasi lungime de unda cu tine e indicat sa-ti iei o mica "perioada de repaus" .

In concluzie :
Numai tu esti cel care alegi cu cine "te-nsotesti" ! De preferat e sa fii constient si responsabil de actiunile tale fara a te lasa influentat pentru ca daca ceva rau se va intampla tu si numai tu vei plati ,suferi si nu "gasca" in locul tau.

[sic]

Mai apoi anturajul poate fi o problema in cazul in care nu te cunosti suficient sau nu esti stapan pe propria-ti persoana .De obicei oamenii mai inaintati ca varsta vor face deosebirea intre ceea ce este favorabil sau daunator propriei imagini indiferent care ar fi parerea tuturor celorlalte persoane si vor stii sa aleaga ce le convine sau chiar sa-si impuna punctul de vedere in "gasca". Daca bunaoara tot grupul se drogheaza de zor si in fata a zece persoane vei avea taria sa spui "nu ,pentru ca ma omoara! " ,asta inseamna ca esti stapan pe tine si capabil sa iei decizile corecte in ceea ce te priveste nelasandu-te influentat de nimeni ,chiar cu riscul de a fi "eliminat" din "ceata".

Eu cred ca tocmai aici e "problema": intr-un "anturaj" (cu sensul pe care il atribuim cuvantului in aceasta discutie), cel care face opinie separata va fi eliminat sau se va autoelimina, pentru ca doar "cei ce se aseamana se aduna" Sigur, poate ramane in relatii amiabile cu acea "ceata" pe alte considerente, alte placeri comune: le place fotbalul. Dar cel care refuza sa se drogheze se va feri de ceilalti in mare parte din timp si atunci... asta nu se mai numeste anturaj. Indiferent de varsta, anturajul, mediul din jur ne modeleaza pe nesimtite, si, desigur, in masuri diferite, in functie de caracter, de varsta, chiar, etc. Daca traiesti intre greci, trebuie sa te porti ca si grecii. Nu cred ca ar fi o idee buna sa alegem sa traim intr-un mediu nefavorabil in ideea ca suntem suficient de puternici sa rezistam influentelor.  Daca nu iti place cum traiesc grecii, nu alege sa traiesti intre ei! Eu cred ca adevarata putere emotionala nu consta in gradul de influenta pe care il poti avea asupra celor din jur (celor care formeaza anturajul tau) sau in capacitatea de a stopa influentele lor asupra ta. Cred ca dovada personalitatii si masura tariei de caracter consta in criteriile dupa care iti alegi anturajul/mediul. PS: Just, nu e nici o legatura intre grecii din mesajul meu si faptul ca tu locuiesti in Grecia. Te rog sa nu o iei ca pe o chestie personala.

[sunshine]

 Da, ca parinte de baiat la varsta adolescentei, cred ca anturajul este o problema in ziua de azi. Devine o obsesie (de pe la 13 ani pana pe la 17-18 ani) sa  verifici copilul de cate ori intra in casa. Te dai pe langa el sa simti miros de tigara sau de bautura. Il tragi de limba cu cine si ce discuta pe unde merge,ii verifici subtil arhiva de messenger ( de scoala nu mai amintesc pt ca un copil cu personalitate puternica, cu cat il bati mai mult la cap, cu atat are rezultate mai slabe).
  Eu , ca adolescenta, nu am resimtit trecerea asta peste pubertate atat de puternic ,asa cum vad la baiatul meu. Este un calvar , apar zeci de neincrederi vis-a-vis de atitudine . Acum greseste , isi da seama in timp ce-o face dar nu se opreste , apoi isi cere iertare( ma refer strict la dialogurile parinte-copil) si baga repede replica "iarta-ma , sunt nervos din cauza varstei"(shoot me! ).
  Revenind la anturaj... uimitor cum fetele sunt cu mult mai influentabile. Zilele trecute vine copilu' de la alimentara si simt un miros puternic de tigara. Il iau la intrebari si raspunsul vine rapid : fumeaza X ( o fetita de 14 ani ) in scara, fara niciun stres ca ar putea-o prinde  parintii. Intreb cum poate fi atat de iresponsabila, sa riste atatea inca de la varsta asta si care credeti ca este motivul inconstientei fetei? Prietenul ei ...el a convins-o sa se apuce de fumat ( nu pot sa zic "obligat-o" pt ca mi se pare cea mai mare prostie a unui om  sa te lasi obligat sa faci un lucru fara vointa ta). M-a implorat sa nu le spun parintilor fetei , ca deja au prins-o o data si au batut-o. Ce bine ii fac eu ei daca ascund lucrul asta? Ma simt  partasa la prostia ei Pacat... este o eleva atat de buna, cu rezultate excelente la un liceu renumit din oras. Pacat ca judecata ei nu se ridica la aceleasi cote.
 Stau si ma intreb , daca eu ca mama fac tot posibilul sa-mi feresc odrasla de toate relele si tentatiile nocive iar un smecher de cartier se crede D-zeu si profita de naivitatea unui copil ( care se presupune ca ar avea ceva minte la 14 ani si poate distinge raul ), ce putere voi mai avea asupra lui peste 3 ani? Eu nu am auzit un adolescent spunandu-i altuia ca nu e bine sa fumeze sau sa bea . Baiatul meu ii vede, ii condamna in sinea lui,ii accepta dar nu indrazneste sa le dea sfaturi pt ca ii este teama sa nu fie luat in ras. Probabil tentatiile si teribilismul sunt prea mari si va avea , la randul sau, asemenea experiente . Cum sa-i ferim de anturaj? Daca li se interzice sa socializeze cu anumite persoane, incep sa minta si fac tot ce stiu ei , de rusine sa nu afle cutare baiat sau fata ca mama are  parere proasta despre ei .