Intrebarea asta cu exista vraji este ca orice intrebare de tip "exista magie?" exista "viata dupa moarte?", "exista blesteme?" etc etc: n-o poti demonstra, nu poti demonstra contrariul. De aceea tot ce putem face este sa credem sau nu. In vraji sau in orice altceva de genul asta.
Eu inclin sa cred ca exista anume forme de vraji, mai exact inclin sa cred in puterea nebanuita a cuvantului. Puterea cuvantului spus cu credinta din aia care muta muntii. Sau cu dragoste care muta muntii sau cu ura care muta muntii. De aceea, ceea ce numesc eu "vraja" este un fel de magie a cuvantului.
Nu cred in vrajile tip woodoo sau alte papusele cu ace infipte, capete de porci morti arse cu maghiran etc etc. Prostii! (nu absolutizez, adica nu pot afirma cu mana pe inima ca asa ceva nu exista, doar nu cred in puterea lor)
Ceea ce insa povestiti voi aici, de relatii in care celalalt este "ca si vrajit" sunt convinsa ca nu e nici vraja, nici magie. Ci nevoia acuta de celalalt. Indiferent ce e celalalt.
Din pacate se intampla uneori asa cum se intampla cand te apuci de fumat: nu-ti place la inceput, ba chiar se mai intampla sa urasti ideea de fumat, dar e ispita acolo care nu-ti da pace. Cedezi, tragi o tigara, doua, trei. La inceput e ok, nu simti nevoia de mai mult, ba chiar nu intelegi ce gasesc ceilalti acolo. treptat-treptat insa incepi sa-ti dai seama ca simti "nevoia de o tigara". Si de inca una. Si de inca una... Si in continuare iti dai seama ca sunt nocive, nu au gust/miros bun, sunt niste nenorocite de bombe cu nicotina, si totusi fumezi, si fumezi, si fumezi...
Cam asa se intampla si in relatiile astea nepotrivite sau deviante sau cum sa le zic. La inceput e ispita. Mirajul fructului oprit. Apoi devine obisnuinta, apoi dependenta. Adica in momentul in care fugi de langa persoana despre care stii ca e total nepotrivita, intri in sevraj, simti ca innebunesti fara ea (exista vorba asta teribila a romanilor: "rau cu rau, dar mai rau fara rau".
Acum - daca putem considera dependenta de nicotina ca urmare a unei vraji in egala masura putem considera dependenta de un altul total nepotrivit urmarea unor vraji. (asta e un fel de q.e.d.)
Pe scurt - poate ca psihologii, psihoterapeutii etc au acolo o paine de mancat cum spui tu, dar ma tem ca e panea lor de fapt si de drept, totul tine de psihicul uman, nicidecum de vraji.