Conflictul de putere si relatiile de durata..

[viulian]

In mai toate relatiile pe care le-am intalnit de-a lungul vremii am sentimentul ca durata relatiei este data de abilitatea celor doi parteneri de a isi satisface nevoile curente (de la cele elementare, gen curatenie, liniste, distractie pana la cele compexe, intelectuale, spirituale, afective) fara a "calca pe bataturi" pe celalat.

Imi pare ca toate problemele apar din faptul ca ceea ce face unul din parteneri sa fie extatic (sau ii ofera o placere deosebita) trezeste in celalat o reactie opusa, de repulsie sau nesiguranta. Aparent, primul are "putere" asupra celui de-al doilea, si pretinde in numele relatiei si iubirii ca prietenul/prietena sa se implice in ceea ce lui ii aduce satisfactie.
Din cauza aceste asteptari creeaza prietenului/prietenei un sentiment de revolta/nesiguranta, acesta incepe la randul lui sa pretinda sa nu mai fie supus sa faca ceea ce nu ii place.
In acest moment intre cei doi apar animozitati care se amplifica destul de repede.. si conflictul de putere a prins contur. Fiecare asteapta ca dorintele sa ii fie satisfacute - dar cum acestea sunt incompatibile relatia ajunge foarte repede in pragul de a se destrama, fiecare simtindu-se nedreptatit si asteptand ca sa fie satisfacute mai intai dorintele lui ca apoi sa mai faca ceva pentru celalalt si pentru relatie.

Exemplele sunt multe, poate tipul e unul boem si tipa e ceva mai stricta - ea insista mereu sa faca lucrurile ordonat si meticulos iar el rezista aceste "educatii" deoarece nu doreste sa i se impuna limite. Certuri si iar certuri.
Sau poate el e foarte agatat de principiile lui care ii dau un sentiment de sigurata dar ea, avand alte resorturi interioare, prefera o viata mai nebuneasca, mai lipsita de atatea reguli, mai dezinvolta.

In trecut, deoarece casatoriile nu se puteau desface asa usor - si datorita imaginii sociale, fiecare incerca sa "scape" in universul lui..... aparea o singuratate in doi.
Barbatul cu prietenii si bautura, nestand pe acasa, ea agresiva, niciodata multumita, sau el rau, controlabil, violenta psihica si poate chiar fizica (ori poate indiferenta care e tot un soi de violenta mi se pare, un soi de negare a celuilalt) si ea agatandu-se de ideea de familie si copii.. Monotonie, tensiune si dezamagire.
In prezent, cand societarea s-a mai eliberat de acest stigmata a divortului, este ceva mai usor sa eviti acest stress o viata intreaga..

Voua va suna familiar modelul expus mai sus ?

Cumva oamenii inainte sa se arunce intr-o relatie de lunga durata dupa care tot asteapta (ma refer mai mult la casatorie) ar trebui sa gandeasca de doua ori daca aceasta compatibilitate pe termen lung are sanse sa reziste testului timpului si sa nu confunde succesul relatiei pe viitor cu atractia sexuala initiala. Daca sunt semne de un posibil conflict, ar trebui discutate si cantarite, altfel totul putand sa se destrame foarte usor (sau foarte greu, dupa nervi multi, depresie, samd)

[Lorelei]

Ceea ce spui tu imi pare perfect valabil, insa imi pare ca o generalizare de genul "Imi pare ca toate problemele apar din faptul ca ceea ce face unul din parteneri sa fie extatic (sau ii ofera o placere deosebita) trezeste in celalat o reactie opusa, de repulsie sau nesiguranta." este hazardata. Exista, cred, o mie si unu alte motive din cauza carora pot aparea probleme.

Un bun exemplu ar fi modul in care cei doi se schimba in timp. Sau, mai banal, poate nici macar nu se schimba, insa imaginea pe care fiecare o avea despre celalalt incepe sa se apropie tot mai mult de imaginea reala. Si atunci cade misterul initial si fascinatia, totul devine o "dulce" monotonie. Nu e nevoie sa existe acolo nici un conflict de putere, e suficient ca oamenii sa se vada drept ceea ce sunt ca sa poate interveni plictisul pe care de multe ori nici nu vrem sa-l constientizam, sustinem in continuare ca totul e minunat pentru ca vrand nevrand omul tinde sa fie consecvent propriilor opinii, ii e foarte greu sa accepte ca s-a inselat. Apare acolo o disonanta cognitiva care nu poate fi rezolvata decat in doua feluri: recunoscand "greseala" (de perceptie) initiala sau perseverand in a sustine ca totul este minunat (cred ca expresia este "ca la inceput").

A, da, exista cazuri (rarissime) in care totul poate ramane ca la inceput, atunci cand cei doi sunt suficient de maturi incat sa vada de la inceput "fata" reala a celuilalt si sa il accepte, cu bune, cu rele sau in care (cazuri inca si mai rare) unul dintre parteneri e in stare sa mentina starea aia faina de fascinatie din care ambii parteneri isi au partea lor de incantare.

Pe scurt, cred ca exista o multime de cauze din care o relatie s-ar putea sa nu mearga, dar probabil una foarte des intalnita este cea despre care vorbesti tu aici.

[Aledronix]

Pentru evitarea unui divort si un test al durabilitatii in timp al relatiei exista asa numitele concubinaje sau "casatorii de proba"(nu stiu sigur daca e vorba de acelasi lucru) care presupune mutarea alaturi de partener in acelasi spatiu locativ pentru o perioada prelungita de timp.Aceasta este o varianta acceptabila pentru inceputul unei viitoare casnicii deoarece in cazul unor incompatibilitati partenerii pot decide sa se desparta fara sa fie nevoiti sa treaca mai intai prin calvarul de la tribunal pentru a se desparti.
"imaginea pe care fiecare o avea despre celalalt incepe sa se apropie tot mai mult de imaginea reala"
Parerea mea este ca daca ar vedea cu adevarat persoana de care sau indragostit nu ar lua-o la fuga ci mai mult ca sigur ar gasi destule aspecte ale sale demne de iubit,asta cu conditia sa isi doreasca acest lucru.
Iulian a punctat bine ca este important felul in care isi pot satisface reciproc nevoile dar continuarea cu "fiecare asteapta sa i-se satisfaca mai intai propriile nevoi" se refera la egoismul manifestat de multi dar care variaza de la caz la caz(si cred ca stim cu totii cat de diferiti sunt oamenii).
Pentru o intelegere mai buna a fenomenului si a vietii de cuplu v-as recomanda cartea "Psihologia Cuplului" de Iolanda Mitrofan si Cristian Ciuperca editia (cred)a IV-a din 2002.Ofera destule raspunsuri interesante la intrebari ce pe unii ii framanta de multa vreme.