"Vorba multa, saracia omului "
Oamenii mereu pot sa spuna multe, ca de exemplu, "tu Ioane, peste ani si ani o sa apara din senin, din codrii , zana din povesti ce te va iubi o viata intreaga, etc" , sau "tu, Marie, ai sa vezi ca peste ceva vreme Ghitza o sa realizeze ceea ce simte pentru tine, si va reveni daruindu-ti inima pentru o viata", sau " Nano, vezi ca relatia ta cu Vasilica o sa se imbunatateasca, ca Vasilica va realiza ceea ce trebuie sa faca, ca totul va veni de la sine"...
Asta ca sa dau cateva exemple de sfaturi stereotipice, care imi vin in minte asa.
Intrebarea care imi vine, e , efectiv, ce poti sa faci ca sa ajuti un "Ion", o "Marie", sau o "Nana", dincolo de ecranul acestui monitor, altfel decat prin niste vorbe care, haideti sa recunoastem, nu pot schimba grozav de mult situatia existenta...
Te poti hrani cu iluzii cum te hranesti cu firimituri, dar nu ti se stampara foamea, ba dimpotriva, ea devine mai a naibii. Cerem sfaturi, primim raspunsuri, ne gadilam inima cu astfel de firmituri verbale (nici macar verbale, ci citite! ), si dupa aia, ne lovim fain frumos de realitatea cruda si total diferita pentru multi de ceea ce se vorbeste aici...
"Homo hominis lupus"
Da , un al doilea principiu, care nu mai necesita explicatii...care functioneaza cu valente absolutiste de foarte multe ori in viata reala...
cam atat pentru acum, am sa mai revin odata asupra acestui subiect.