Salutare, am si eu o mare problema si nu stiu ce sa fac iar ai mei degeaba ma sfatuiesc pentru ca sunt subiectivi
Povestea mea a inceput acum 3 ani cand m-am decis sa incerc sa am o relatie cu un amic are era indragostit de mine. Primul an, desi am avut multe probleme a fost super, era mereu atent, avea mereu timp pentru mine, nu conta nimic si nimeni daca imi era rau era langa mine, am crezut ca mi-am gasit jumatatea. Problemele noastre de fapt erau problemele lui cu familia din cauza ca ai lui nu m-au vrut. mama lui a avut tupeul sa imi spuna si ca eu nu sunt buna pentru fiul ei deoarece sunt mica, slabuta, nu sunt buna de dus la vie, ca nu sunt o tanara normala ca de ce il duc pe fiul ei la opera si teatru si nu la concerte, ca de ce prajitura e prea dulce sau invers, etc. S-a ajuns la un moment dat cand ai lui i-au spus daca ramai cu ea pleci de acasa. El si-a facut bagajele si cand ai lui au vazuut ca el chiar pleaca au spus ca era doar un test sa vada daca ma iubeste. In acel moment eu am facut o mare greseala i-am spus mai stai si cu ai tai ca sa nu se supere ca esti mereu cu mine. Din acel moment a inceput sa se rupa totul incetul cu incetul, el a inceput sa stea mereu cu ai lui, nu a mai venit la mine nici cand eram bolnava decat daca ma suparam, era mereu rece, a uitat sa fie atent cu mine etc.
am tot sperat ca totul va reveni la normal, am avut multe discutii serioase, am fost de 4 5 ori la un pas sa ne despartim si de cate ori incercam sa luam o pauza venea si ma ruga sa-l iert ca se schimba ca ma vrea langa el. Am tot dus-o asa pana in primavara asta adica pe la inceputul lui aprilie cand dupa ce a dat licenta si a picat din cauza ca nu a invatat destul (la mine nu venea ca are de invatat dar statea cu ai lui) mi-a prins intr-o seara intr-o criza de depresie nervoasa si i-am zis cum ma simt, ca vreau sa ies, ca ma simt sufocata, ca nu malasa sa ies cu amicii ca e gelos, ca nu are incredere in mine inclusiv ceea ce discutasem cu mama lui si el nu stia. Ne-am decis sa luam o pauza timp in care sa ma gandesc. Dupa 2 saptamani m-a sunat si mi-a zis ca el nu mai asteapta si sa iau o decizie atunci. eu nu puteam sa decid 3 ani de relatie plus viitorul meu in 2 saptamani si nu am putu spune nimic. din acest motiv m-a luat cu nu meriti cei 3 ani petrecuti impreuna, ca nu ai mei sunt problema caa tu esti ca nu vrei sa te apropi de ei, ca esti o nesimtita, ca ce daca mama lui mi-a zis toate alea sa zic mersi ca e cinstita si imi spune in fata ce problema are, ca a picat licenta din cauza mea si multe lucruri grele. Desi m-a durut foarte tare mi-am calcat pe inima si am zis pana aici. intamplarea a facut sa intalnesc un baiat simpatic, cu care inca nu am o relatie dar am fi atrasi unul de altul.
Problema mea e urmatoarea: de 2 saptamani fostul imi trimite flori zilnic, mesaje, imi spune ca ma vrea inappoi ca e singur fara mine ca a gresit ca nu mai conteaza nimeni. el e foarte impulsiv si in momentul in care a aflat ca ies cu altcineva a plecat cu demaraj de pe loc in mijlocul pietei romane cu politia langa el. mi-e frica sa nu i se intample ceva daca ii zic ca nu mai vreau nimic pentru ca totusi imi pasa de el, si nu pot spune ca nu-l mai iubesc deloc. problema e ca eu ma simt ca dragostea dintre noi e sufocanta si ne-ar face rau. cum sa-i zic astfel incat sa nu-l ranesc prea tare ca nu mai pot? oricum stiu ca daca voi face asta imi voi pierde prietenii, care erau culmea prieteni comuni si care acum il sustin pe el
nu pot spue ca baiatul cel nou e ceea ce-mi doresc pt ca avem o problema de comunicare pt moment care suntem dispusi sa o rezolvam dar chiar vreau sa-mi gasesc jumatatea si sa ma asez la casa mea si nu cred ca fostul e cel cu care voi fi fericita. mi-e frica sa nu treaca timpul si sa raman singura ca deja am 24 de ani.
ce sa fac?
sa ma despart de tot de el indiferent de riscuri sau sa ne impacam? problema e ca eu mai tin la el dar nu cred ca un om se poate schimba intr-un timp asa de scurt radical si cred ca iar ne vom intoarce de unde am plecat adica daca ne impacam iar vom ajunge sa tina cu ai lui. nu vreau sa sufere nimeni din cauza mea dar nu vreau sa sufar nici eu. sper ca ati inteles cat de cat ce se intampla, povestea e mult mai lunga.
va multumesc de sfat
Subiect: am nevoie urgenta de un sfat (Citit de 10155 ori)
