Din tot ritualul acesta al dragostei, am o singura dilema..
Ce zici fix in momentul de dupa primul sarut cu cineva ? Fix in acel moment ? Cand ar trebui sa zici ceva important, magistral, care sa zguduie lumea, sa miste muntii.. schimbul acela de priviri sa dureze o vesnicie siiiii.... siiii tot ce iese e ceva penibil, de nici nu iti vine sa crezi ce-ai zis.
Mie, ca barbat, mi se pare normal sarutul, ceva natural cand exista atractie, o curgere placuta a lucrurilor, ca si cum ai ajunge la munte si ai inspira puternic aerul acela proaspat, racoros, revigorant.....dar... dar nu stiu, privirea aceea a tipei care asteapta sa zic ceva.. CEVA!! ah, ma simt super stangaci atunci.
Ceva neutru cumva, care sa nu fie nici de un lirism care sa-l inmoaie de admiratie pe Eminescu..