Intru si eu in discutie, poate mai e cineva interesat de ea... dupa atata timp... eu abia acum v-am gasit!
Pararea mea este ca intr-o relatie conteaza foarte mult increderea. Dar e important de notat: increderea nu ca celalalt ma va iubi mereu si nu o sa ma paraseasca niciodata, ci INCREDEREA IN IUBIRE. Altfel, sunt doar sentimente mai mult sau mai putin profunde... Sentimentele sunt ca valurile pe suprafata unui lac, dar Iubirea este insusi Lacul (sau oceanul daca vreti

).
Am avut cateva relatii (majoritatea nefericite) si mereu mi-am pus intrebarea ce a contat atunci, ce am gresit, de ce nu a mers... ca la inceput totul parea perfect. Concluzia la care am ajuns a fost ca dupa un timp a lipsit dorul de sacrul iubirii, ca ne-am afundat in baltoaca sexualitatii si am uitat de suflet, adica de iubire. Bineinteles, a avut si amorul partea lui minunata, dar daca e numai atat... relatia nu rezista!
Nu vreau sa folosesc cuvinte mari, si am in minte o metafora: o relatie de iubire adevarata este ca o relatie cu Dumnezeu, este ca si cum faci dragoste cu Dumnezeu! Asta nu inseamna sa nu vad cand cel drag mai greseste sau mai uita de lumina aceea din suflet... dar sunt acolo ca sa ii aduc aminte si el la fel, ca sa imi aminteasca mereu de lumina din suflet, de dorul de Iubire!
Pentru ca Iubirea a fost, este si va fi, mereu. Daca noi alegem sa fim in ea (cu sau fara o relatie) este alegerea noastra!