Dragoste cu de-a sila

[littlerose]

 
Te poti lasa iubit/a cu de-a sila? Ce sentiment iti trezeste cel/cea care te-a ranit, iar mai apoi vrea sa te aiba din nou langa el/ea.
Mila?
Parere de rau ca lucrurile nu s-au petrecut la timpul lor?
Sau indiferenta?

Ce facem cu cei care nu vor sa se rupa? Care nu te lasa sa traiesti in pace cu tine?
Cum reusesti sa ii potolesti pe cei care pot deveni depresivo-obsesivi in legatura cu  o fosta relatie? Nu vor sa ii dea drumul, chiar daca toate au fost spuse, chiar daca si-au jucat toate cartile ramase in maneca?
Credeti ca exista vreun mod eficient de a-i ignora, sau de a-i vindeca, sau mai degraba de a se vindeca?
In cele mai multe cazuri e vorba de orgoliu.
In altele, cum am mai spus, de obsesie.
In altele, parere de rau: sincera sau disimulata.

[Iosif]

Ce facem cu cei care nu vor sa se rupa? Care nu te lasa sa traiesti in pace cu tine?

Te rupi tu de ei, suspenzi orice contact pe termen nelimitat, iar atunci cand ceva te va face sa crezi ca lucrurile s-au schimbat poate ai sa revii asupra deciziei, alta cale nu stiu daca este.

Te poti lasa iubit/a cu de-a sila?

Nu, nici cu sila nici cu mila!

Ce sentiment iti trezeste cel/cea care te-a ranit, iar mai apoi vrea sa te aiba din nou langa el/ea.

Irelevant pentru prezent.

..am trecut candva printr-un scenariu asemanator, a fost putintel mai amestecata treaba decat e prezentata aici, insa rezultatul a fost suspendarea oricarui contact si desi am iubit persoana respectiva din toata finta mea inca cred ca am facut ce trebuia sa fac. O voi avea mereu in suflet, parte din mine, dar asta tine de trecut, prezentul insa este diferit. Lucrurile trebuiesc facute cu cap, gandite foarte bine inainte de a fi spuse, si atunci cand ai spus NU, trebuie sa fi hotarat si pregatit sa mergi mai departe pe drumul ales. Regrete sunt, evident, atata timp cat a fost o iubire sincera de ambele parti, insa situatia prezenta trebuie acceptata. Nu se poate trai in trecut, nici intr-un viitor construit pe iluzii si vise. Da, am avut momente minunate impreuna, dar asta a fost in trecut, am iubit-o enorm si as minti daca as spune ca nu o mai iubesc, inca tin la ea enorm si probabil am sa tin mereu, dar ea nu mai face parte din prezentul meu, si pentru ca m-a dezamagit foarte tare probabil ca nu va face parte nici din viitorul meu.

Ce facem cu cei care nu vor sa se rupa?

Atunci cand unul din parteneri iasa din scena celalat este obligat sa iese si el! Cealalta varianta este sa ramana si sa spere ca la un coment dat va revenii... dar daca nu revine? Ce te faci?
Un vechi proverb chinez zice "persoana din inima noastra este persoana din fata noastra". Cred ca este cat se poate de clar ca daca ea nu vrea sa fie in fata mea atunci eu va trebui sa gasesc pe alt cineva.

Indiferent despre cine este vorba, indiferent daca este fosta mea iubita sau doar o alta fata, cred ca nu este bine sa te lasi iubit cu sila, oricat de mult te-ar iubii si orice motive ar avea sa te aibe din nou inapoi cred ca atata timp cat tu nu simti la fel nu are nici un sens.

[littlerose]

cum de nu inteleg unii oameni ca "nu" e o negatie, ca "nu te vreau"  este respingere iar nu invitatie la partasie?

sa fie boala cea care le intuneca ratiunea sau un interes ascuns? tind sa cred ca a doua varianta.
atunci nu cred ca mai dragoste. nu mai trebuie sa tolerez sau sa resping o dragoste cu de-a sila, ci o obsesie, o alterare. lucrurile "expirate" trebuie casate sau duse la gheena. asta merita cei care refuza sa se vindece, cei care nu recunosc ca au o problema.

va trebui sa schimb numele topicului. inteleg din ce in ce mai bine ca nu ma refeream la dragoste cu de-a sila ci la obsesii, relatii bolnavicioase.

[Iosif]

Stii, am vazut cu ochii mei o situatie in care fata i-a spus nu, el a insistat, a primit un alt refuz, s-a prefacut ca a inteles, mai apoi cand iar s-a intalnit cu fata si ea i-a zambit si s-a purtat frumos cu el, el credea ca este vorba de iubire. Nu, daca cineva iti zambeste si se poarta frumos cu tine nu inseamna ca te iubeste!
Mie daca o fata mi-ar zice "NU" m-as retrage si as lasa-o pe ea sa se chinuie sa ma aibe daca chiar ma vrea! Cred ca asa ar trebuii sa facem cu totii!

[Miss M.]

Aiurea sunt chestiile astea , sa spui NU cand de fapt vrei sa sugerezi sa DA , femeile au de regula acest obicei . Pai cum sa nu-i bagam in ceata pe masculi

[Iosif]

Tocmai de asta ziceam, nu conteaza care a fost motivul ei pentru care a zis NU, dar daca a zis NU va trebuii sa isi asume raspunderea si sa se straduiasca sa ma cucereasca

[black rose]

ca binna zici joey....si cu putina insistenta si perseverenta se reuseste

[littlerose]

de cele mai multe ori ne raman atatea lucruri personale la celalalt, atat materiale cat mai ales afective. alegi sa nu mai ceri nimic inapoi dar sa returnezi tot ceea se poate returna.
cel neinduplecat refuza sa le primeasca pentru a avea motiv sa revina si sa afirme ca mai aveti ceva impreuna. nu inteleg!!!!!!!!!!!! de ce nu se pot detasa? ce ii impiedica sa gandeasca limpede? de ce cand ai spus stop cel de langa tine isi da seama ca te pierde, cand inainte nu insulta si te trata in cel mai josnic mod. de ce se trezesc unii la spartull targului si realizeaza ca ceea ce aveau langa ei avea o valoare pe care ei nu o vedeau?

ma conving din ce in ce mai mult ca omul apreciaza doar in momentul in care i se ia darul, primit pe drept sau pe nedrept. nu stim sa apreciem, sau ne simtim atat de stapani pe situatie incat nu mai vedem fata adevarata a lucrurilor.

cand am postat in acest topic l-am avut ca destinatar pe d'artagnan. oameni buni, omul asta nu se da batut. dupa 4 luni de insistente a acceptat sa primeasca verighetele inapoi,neuitand insa sa imi reaminteasca : "eu nu renunt la tine!"
eu insa am renuntat in mod inconstient in mometnul in care l-am cunoscut, si constient dupa 6 luni. suna paradoxal. stiu

l-am oferit la "anunt important" in schimbul unuii file de merlucius? nu vrea nimeni un exponat pentru o galerie a oamenilor mai mult decat ciudati, dar cu un scop si o tinta prestabilite?

[Lorelei]

Am deschis de mult pe undeva un topic care se cheama "de ce ne dorim atat de tare lucrurile pe care nu le putem avea". Cred ca mecanismul este asemanator cu ce spui tu aici. Ceea ce avem (sau ni se pare ca avem) luam ca si cum ar fi dreptul nostru sa posedam. E al meu, il am deja, imi apartine. Din pacate lucrurile se extrapoleaza la oameni.

Cand simti ca o persoana te iubeste ai tendinta de a spune ca e a ta. Si incepi sa devii din ce in ce mai "stapan". Au englezii o vorba, "take it for granted". Cam asa se intampla si cu relatiile. La inceput e nebunia, frumusetea, dar si teama ca ai putea pierde ce ai. Apoi incet incet se instaureaza increderea ca nu vei pierde niciodata ce ai si iei lucrurile ca si cum ti se cuvin.

In conditiile astea e greu de acceptat ca ce era "al tau" brusc nu mai este. Omul e o fiinta ciudata, are nevoie de treziri bruste la realitate (realitatea trebuie sa-ti dea o palma zdravana ca sa constientizezi multe lucruri) ca sa inteleaga. Iar apoi, cand vine cate o palma de-asta si intelege, mai dureaza o vesnicie pana sa accepte.

Dar... suntem oameni, si luam asta drept scuza pentru toate tampeniile pe care le facem.