Amintirile au un singur cusur

[Escu]

Amintirile ne chinuiesc...Amintirile ne amagesc...deci...amintirile raman mereu in noi, dar le inviem de fiecare data cand vrem sa ne legam de trecut.
La faza legata de cosmaruri...sunt de acord cu Zamolxis....aici ai nimerit-o

[Just]

Cand te tine in brate cineva noaptea, nu ai cosmaruri si vise urate. Este leacul cel mai sigur, 100% eficient.

 M-am apucat de tratament    ,cosmarurile tot raman ,dar e mult mai bine cand te trezesti speriat si cineva-ti sopteste ca totul este bine si ca a fost doar un vis urat  .

 Escu ,ai dreptate,amintirile vor dainui mereu in sufletele noastre ,dar uneori nu noi suntem cei care vor sa le invie ("sa ne legam de trecut") ,ele apar involuntar in mintea noastra aducand cu ele tristete,bucurie,o lacrima sau un zambet pe chipul nostru .

[pokemon]

Amintirile...pot fi dureroase...dar pot fi de multe ori refugiul in care ne pierdem atunci cand ne este dor.....pot fi ceea ce ti da putere sa speri....sa induri...sa astepti...amintirile sunt in fiecare lucru de langa noi...ne inconjoara...si sunt unul dintre cele mai frumoase daruri...

[Doniacris]

 ... hm ... amintirile ... cate ar fi de spus, dar hai sa simplificam.
Sunt amintiri care dor, musca din tine, te apasa. Pe acestea le putem asocia de fapt cu frustrarile si neimplinirile noastre. Am ramas poticniti intr-o anumita faza, etapa, perioada, fara sa ajungem la finalitatea dorita. Si atunci, ramanem cantonati in trecut, neavand nici prezent si nici viitor, pentru ca de fapt traim din acele amintiri, egal placute sau dureroase. Legam de ele sperante frante, adunam bucati de cioburi ca sa intregim un tablou care nu a fost pictat niciodata.
Da, e trist. Trist si adevarat in acelasi timp.
E un mare curaj si o mare putere sa te poti ridica, sa scuturi colbul de pe tine, sa nu mai vezi gropile de pe urma ploii si sa aduni acele amintiri intr-un glob de cristal, pe care sa le tii aproape de tine tot timpul. Sa poti privi in fata, dar sa mai ratacesti din cand in cand in globul tau, fara sa te simti apasat, indurerat, amarat. Sa te regasesti in acea "oaza", dar sa iti cauti echilibrul in tine.
Oh!
Lasati-le, buni prieteni, sa fie ca o mica si nestiuta comoara!

[Little Rose]

colectionara de amintiri. da, cam asta am devenit. tot mai multi musafiri neinvitati. vin, pleca si vin din nou uitan d sa mai plece. isi au rostul lor, dar uneori e prea mult. si te gandesti ca omul e facut sa indure si sa indure fara sa cracneasca. asa sa fie?

[Doniacris]

E adevarat ca parte din suferintele noastre izvorasc si din clasorul cu amintiri. Se spune ca ceea ce nu te omoara, te face mai puternic. Personal, prefer sa spun ca suferinta te purifica, insa la un moment dat te saturi de atata purificare. Si atunci qui prodest?!
Sa ne gandim ca amintirile fac parte din viata noastra, asa cum sunt ele, chiar daca parjolesc, chiar daca te sufoca, chiar daca te inneaca, chiar daca te apasa si, cu atat mai mult, chiar daca te bucura. Sa ne hranim sufletul cu ele, sa le luam ca pe un motoras cu ajutorul carui putem inainta, sa ne bucuram ca le avem, caci oare toti putem spune "da, am trait frumos, am avut parte de cea mai frumoasa poveste, am ars fiece secunda"?! ; indiferent daca protagonistii au fost invitati sau nu.

Pentru ca singuri decshidem usa, indiferent daca bate cineva sau nu, indiferent daca e persoana pe care o asteptam sau nu.
Legam amintiri, fie ca vrem sau fie ca nu vrem, si atunci nu ar fi mai bine sa le pastram vii in suflet pe cele frumoase?!
Amintirile mele sunt minunat de dureroase ... dar sunt minunate, pentru ca sunt parte din viata mea, pentru ca - e adevarat - musca din mine, dar in acelasi timp sunt fericita ca le am, la un moment dat asta a fost viata mea.

Spuneam ca daca ramai cantonat in trecut, nu ai nici prezent, nici viitor - trecut = amintiri -.
Sa ne traim frumos prezentul, ca sa putem spune maine ce minunat a fost!

Veti spune ca sunt basme, veti spune ca e teorie, veti spune ca nu e chiar asa.
Da, e adevarat.
Dar sa nu uitam ca traim acum, aici si nu vom sti daca maine vom mai putea avea amintiri ...

[amelie]

mi s-a spus candva : nu rascoli cenusa amintirilor...in ea mai pot exista scantei care ard....si e adevarat...dar...totusi amintirile sunt atat de frumoase!

[Dedeiu]

"Cand sapa sapa locul sare din pamant un proiectil din cel de al doilea razboi mondial!"

[amelie]

nu intodeauna,Dedeiu...poti sa descoperi in locul sapat si cea mai minunata floare...o floare pe care atunci cand ai plantat-o nu ti-ai imaginat ca poate creste asa se frumoasa si asa de aproape de sufletul tau