“ Iubirea nu există,
    E doar o poezie tristă
    Scrisă de un poet îngândurat
    Care prin veacuri a rămas uitat.
    Iubirea-i o poveste începută
    De cineva care-a iubit odată,
    Dar a murit şi a rămas uitată,
    Azi nu există iubire-adevărată.
    E un cuvânt ce spus la întâmplare
    Adesea te răneşte şi-apoi moare.
    Se pierde-n timp, şi e purtat de vânt,
    Căci pân' la urmă e doar un cuvânt.
    Şi peste timp rămâne doar uitarea
    Şi amintirile care se pierd cu zarea.
    Ce e iubirea nimeni n-o să ştie,
    Şi la final rămâne-o poezie.
    Pe care un poet începe a o scrie
    Şi scrie rând cu rând neîncetat,
    Iubirea e un gând necugetat
    Ce la final rămâne-a fi uitat.
    E scrisă printre rânduri şi-n poeme,
    E discutată printre multe dileme,
    Şi s-a vorbit de-atâtea ori despre iubire
    Ca mai apoi să fie-o amintire.
    Crestată pe pereţi şi pe copaci
    Când din iubire nu mai ştii ce faci,
    O spui, n-o simţi şi nici nu vei simţi
    Ceea ce simţi atunci când vei iubi.
    Rămânem la cuvântul aruncat,
    Ce spus de-atâtea ori e neînsemnat,
    Şi până la urmă iubirea e... se ştie,
    O strofă tristă dintr-o poezie.“
(Ce e iubirea - Alexandra Grigoreanu)