mail, sms sau scrisoare?

[Just]

 Mail ,sms,scrisori si colete. Chiar daca petreceam ore in sir pe internet ,chiar daca scriam mailuri si smsuri nu am reuntat la scrisori .Ii scriam celui drag in fiecare saptamana si ii mai trimiteam colete ,si inregistrari pe Cd audio-video. Ce frumos e sa vina postasul .Toate scrisorile le-am pastrat .La fel si el. Chiar si astazi ,daca suntem la distanta mai mult de doua-trei saptamani ne scriem.E tare frumos si sunt amintiri ce le voi pastra pentru totdeauna si le voi arata copiilor nostri ,asa cum parintii mei mi le-au aratat pe ale lor (mama avea 16 ani si tata 23)  .

 

[Strumfita]

  Vreau sa primesc scrisori!! 

[Escu]

sms...depinde pentru ce....era digitala isi spune cuvantul...sau poate...niste biletele ?va aduceti aminte de biletele ?

[lumycriss]

Si mie imi plac scrisorile, sau declaratiile de dragoste primite in scris...  bucuria e ca am avut parte de ele, stiu ce inseamna sa primesti o scrisoare si cunosc emotiile pe care le ai atunci cand o desfaci, nerabdator sa afli ce ti se scrie, dar tristetea e ca am avut parte de ele cu foarte mult timp in urma... 
si ca sa va dati seama cum ma mai apuca pe mine melancolia cateodata, de adorm cu lacrimi in ochi, uitati ce am scris nu cu foarte mult timp in urma... 

"Ma trezesc uneori plangand in mine insami. Ma simt obosita, trista, singura si parasita. Ma refugiez atunci plictisita in fata monitorului, impart in stanga si in dreapta emoticoane pline de haz, primesc mail-uri si cereri de prietenii online si visez... la niste scrisori parfumate, ingrijite si curate, la scrisul tau emotionat si stangaci, la mirosul de cerneala albastra si la sufletul tau ce-mi zambeste timid de-acolo, din hartie... Visez la o mana calda si blanda, la soapte pline de dulceata, privind adormita cuvintele tale impersonale de pe ecran. Visez la fotografia ta ascunsa sub perna, in timp ce-ti rasfoiesc albumele impresionante de pe hi5...
Uneori imi mai trimiti si cate un mesaj pe telefon, dar eu tot la biletelele scrise in graba si lipite neglijent pe oglinda sau pe usa de la frigider ma gandesc... Ma gandesc la tine si mi-e dor de noi. Mi-e dor de visul meu cu trup batran de omida. 

PS: The Beating Heart  is now offline"

[viulian]

De la cate scrisori fara expeditor si fara destinatar - dar la cutia mea postala - gasesc ( ori reclame ca daca am nevoie de bani, ori scrisori din alea ca trebuie s-o rescriu si s-o dau mai departe si fericirea se va abate asupra mea) - am prins aversiune fata de orice e scris.

Un sms si mi-e mai mult decat suficient... Plus ca sms-ul il primesti imediat, fata de scrisori unde ajungi sa injuri postasu

[JadeGirl]

Si mie imi plac scrisorile, imi place sa le astept, e ca si cum as astepta chiar persoana care le expediaza. Cateodata poarta mirosul expeditorului, iar senzatia de aproape este pur si simplu minunata. Desi traim in era tehnologiei, mie imi plac scrisorile. Pastreaza amintirea vie mult mai mult timp.
Sunt ok si mailurile, dar nu le pot atinge. Se pierde senzatia de intimitate, senzatia pe care o ai cand atingi hartia, pe care stii ca a atins-o cel care a scris cuvintele care te fac sa tresari la fiecare rand.

http://www.youtube.com/watch?v=JTjn9tfz9do

[lumycriss]

e super faina melodia de mai sus... adica versurile... sunt cat se poate de adevarate... si triste...  mai e un videoclip similar, care mie mi se pare si mai fain, de la vama veche: fericire... asta da, e chiar mai trist decat primul  dar merita sa-l vedeti si mai ales sa ascultati melodia...
http://www.youtube.com/watch?v=W6ZeHdevxao

[Lorelei]

Nu stiu, nu mai stiu cum e sa scrii sau sa primesti o scrisoare. A existat insa o vreme in viata mea in care traiam in si din scrisori. Imi amintesc perfect nerabdarea teribila cu care asteptam postasul care aducea in camin zeci de scrisori, teama cu care cautam intre ele, intinse pe un fel de etajera sa recunosc scrisul de mana atat de drag, plicurile mici, verzi, facute de mana, cu lipici si foaie colorata pe care mi le trimitea. Si tristetea teribila de a nu fi primit una, si bucuria incredibila de a fi primit, o data, trei scrisori in aceeasi zi. Si asteptarea, si speranta ca o alta scrisoare e pe drum, chiar daca nu a ajuns inca. E o senzatie fantastica. Si mirosul de cerneala proaspata cand scriam inapoi. Si caligrafia lui marunta pe care o papaiam ca un orb. Si da, senzatia ca nu astepti scrisoarea, ci persoana. Si o duminica dimineata in care a venit cu scrisoarea in mana. Chiar daca asteptam scrisoarea, nu persoana... Anii au trecut, ne-am maturizat, scrisul de mana a devenit un lux. Mi-e dor de scrisori, mi-e dor de mirosul de cerneala. Mi-e dor...

[dark_princes]

mai bine sms... simplu si rapid

[Twisted_Mind]

     Şi eu sunt pentru scrisori, deşi scrisul meu de mană este execrabil, astfel că mi l-am schimbat de multe ori, făceam colecţie de scrisuri. Nu pot spune că am avut o perioadă când scriam sau primeam scrisori de...dragoste. Nu îmi amintesc să fi primit vreodată aşa ceva sau să fi scris. Cred că mi’ar fi rămas tipărit în minte, totuşi ! Dar îmi plăcea să surprind lumea cu scrisori sau felicitări de diverse ocazii. Nu mai puneam atenţie pe scris şi băgam acolo.
         Îmi aduc aminte că într-o zi m-am dus la prietena mea cu scrisori cu tot şi le citeam împreună. Sau mai bine, citeam scrisorile de dragostea dintre mătuşa ei şi un inamorat şi rămâneam proste de cum se putea scrie pe vremuri. Şi în ziua de azi, uneori, de ziua unui prieten pe lângă cadou mai pun acolo şi o mica felicitare cu nişte cuvinte, ilizibile, din partea mea. Logic că se face bâză de felul scrisului meu, dar asta sporeşte savoarea.
         Am avut într-o zi un gand, acum gândurile le am noaptea : Ce ar fi dacă, am lua o foaie sau mai multe foi, depinde de a noastră inspiraţie, am aşterne pe ea o parte din sufletul nostru, cea pe care am vrea să o dezvăluim unui străin, am lua o hartă, am alege un oraş, o stradă din acel oraş, un bloc, şi în final să ne iese o adresă. Iar la acea adresă să trimitem scrisoarea, către un necunoscut. V-ar mira dacă de la acea adresă aţi primi un răspuns ca urmare a lansării acestei provocări? Oare care ar fi impactul? Eu una aş încerca, se mai oferă cineva?

[Cruella]

Eu de mica am fost adepta scrisorilor. Scriam oricui. Vecinei mele, care imi era (si imi este) prietena foarte buna, fostilor colegi de clasa, plecati in tari straine, unchiului meu din Bucuresti, chiar daca il vizitam in fiecare vacanta si vorbeam saptamanal la telefon, aveam o gramada de "corespondenti", oameni pe care nu ii cunoasteam, doar gaseam anunturi de genul "pen-pal"... Am si acum majoritatea scrisorilor, sunt vreo 3 cutii de pantofi pline
Poze trimise in scrisori, sau un fir de ata care simboliza te miri ce. Tin minte cand le explicam corespondentelor mele din Japonia traditia martisorului, si le trimiteam in fiecare an cate un martisor. Eu la randul meu am invatat sa-mi scriu numele in japoneza si chineza. Si multe altele.
Cea mai frumoasa scrisoare a fost cea a fostului meu prieten de pe vremea aia. El era in armata (in acelasi oras in care locuim). Nu am primit nici o scrisoare de la el tot anul. Nu mi-am pus intrebari, pentru ca il vizitam cel putin de 2 ori pe saptamana, iar la sfarsit de saptamana facea el ceva sa fie cu mine. Dar cand a terminat armata a venit la mine cu un buchet urias de trandafiri si cu un caiet. Un caiet cam "sifonat" si vechi. Acolo imi scrisese in fiecare zi din armata lui cate ceva. M-a chinuit mult sa-l citesc, pentru ca avea "scris de unica folosinta", dar m-a incantat acea scrisoare
Da, din pacate nici eu nu mai astept postasul...

[Lorelei]

         Am avut într-o zi un gand, acum gândurile le am noaptea : Ce ar fi dacă, am lua o foaie sau mai multe foi, depinde de a noastră inspiraţie, am aşterne pe ea o parte din sufletul nostru, cea pe care am vrea să o dezvăluim unui străin, am lua o hartă, am alege un oraş, o stradă din acel oraş, un bloc, şi în final să ne iese o adresă. Iar la acea adresă să trimitem scrisoarea, către un necunoscut. V-ar mira dacă de la acea adresă aţi primi un răspuns ca urmare a lansării acestei provocări? Oare care ar fi impactul? Eu una aş încerca, se mai oferă cineva?

Mai mult ca sigur as raspunde daca as primi o asemenea scrisoare. Sa o trimit eu insa ma indoiesc. Cred ca acum 4-5 ani poate as fi facut-o, acum imi lipseste entuziasmul vremurilor de atunci. Totusi nu indeajuns incat sa nu raspund la o asemenea scrisoare.  Daca te incumeti si o faci scrie-ne si spune-ne daca primesti raspuns. Sunt curioasa...

[Twisted_Mind]

Mai mult ca sigur as raspunde daca as primi o asemenea scrisoare. Sa o trimit eu insa ma indoiesc. Cred ca acum 4-5 ani poate as fi facut-o, acum imi lipseste entuziasmul vremurilor de atunci. Totusi nu indeajuns incat sa nu raspund la o asemenea scrisoare.  Daca te incumeti si o faci scrie-ne si spune-ne daca primesti raspuns. Sunt curioasa...

       Această provocare ar fi atât pentru mine însămi cât şi pentru cel care ar primi scrisoarea. Deci , pe mine una m`ar bate capu` să fac una ca asta  La fel aş putea face şi printr`un mail, îmi aleg un nume, ciudat, ceva neconvenţional, cum îmi place mie, văd dacă există şi aşa ar putea şi omu`să îmi înţeleagă scrisu`, măcar  .
Dar nu tot mai palpitant ar fi în scrisori, te simţi mai aproape de sufletul omului, în cazul meu mi`ar trebui multe ore de caligrafie ca să iasă şi ceva citeţ  . Nu vrea nimei să îmi dea o adresă întâmplătoare? Promit să nu fac speculaţii să aflu cine ar fi acea persoană  Vă pup !

[Lorelei]

Sugerez mos_craciun@yahoo.com. am verificat, Id-ul e luat, deci cineva il foloseste... tot se apropie iarna incet-incet 

[alexia]

Mail și sms - sigur! Dar în interes de serviciu, ca să zic așa. În rest, "dialogurile personale", bucuroasă le-aș purta prin scrisori. Chiar dacă merge și scris de mână un copy/paste, o scrisoare va fi întotdeauna adresată direct și intim.

Scrisorile de dragoste nu pot fi înlocuite cu nimic din punctul ăsta de vedere. O scrisoare deschisă cu degetele tremurând e ca o primă întâlnire. Hârtia poartă mirosul si atingerea unui om drag și printre litere ghicești emoții puternice. Întotdeauana am spus că scrisorile sunt vii.

E atât de plăcut să primești scrisori! Păcat că au trecut vremurile alea. Acum nimeni nu mai are timp...sau chef...sau răbdare. Vorba ta, Lore, mi-e dor să primesc scrisori și mi-e dor de toate emoțiile care vin cu o scrisoare.