Dupa cum se stie, nenumarate monumente, de o valoare inestimabila pentru cultura mondiala, au fost distruse. Astfel, in 1938, razboiul fascist de agresiune a Italiei asupra Ethiopiei s-a concretizat prin bombardamente aeriene asupra ruinelor bisericii Sfanta Maria Taakha- Maryam. Cu putin timp mai inainte arheologii dezgropasera temelia vechiului lacas, permitand o prima reconstituire. A rezultat astfel ca Taakha-Maryam , situata in imediata apropiere a parcului stelelor, fusese o constructie mult mai mare decat cea descoperita pe colina Beta -Ghiorghios . Probabil ca intr-o prima faza a fost o resedinta somptuoasa a unor conducatori venerati de popor si ulterior a devenit lacas de cult. Cladirea Taakha-Maryam masoara 120 m lungime si 80 m latime. Palatul dispunea de peste o mie de sali si dormitoare . Pardoseala era alcatuita din placi de marmura verde si lemn de abanos si marmura de culoare inchisa , avand incrustatii de bronz aurit. Ferestrele si usile erau impodobite cu basoreliefuri , iar camerele erau ornamentate cu sculpturi in bronz si vase de ceramica. Ca dimensiuni , alaturi de Taakha-Maryam , rivalizau numai Husuni-Kubwa din Kilwa si celebrul Zimbabwe.
Palatul din Aksum ramane insa fara egal in intreaga Africa tropicala.
Judecand dupa ruinele temeliilor descoperite, ne intrebam cate etaje au putut avea giganticele constructii din aceasta zona. Descoperirile arheologice facute acum o jumatate de secol fac sa se creada ca stelele din Aksum repeta formele cladirilor din fosta cetate antica . S-a ajuns la concluzia ca aici au existat palate cu 4,6,12 si 14 etaje. Stelele reproduc, la scara redusa- un etaj de-al lor avand 2 m- toate detaliile palatului. Un etaj putea sa masoare 2,8 m, deci un palat cu 14 etaje avea aproximativ 40 m inaltime. Avem de-aface cu veritabili zgaraie-nori,constructii la inceputul erei crestine in indepartata Africa, departe de Atena, Roma si Babilon.Se naste fireasca intrebare :ce nivel de dezvoltare atinsese vechiul stat african ca sa-si permita manipularea unor mase uriase de piatra perfect lustruite, pentru a nu avea nevoie de mortar ca sa le fixeze?
La sfarsitul secolului trecut, britanicul Bent a scos la lumina la circa 6 km nord-vest de Aksum, in localitatea Godbera, urmele unor mari cariere de piatra. De aici pietrarii contemporani Aksumului au scos bazaltul , folosindu-se de o tehnica ce s-a piedut. La jumatatea distantei dintre cariera si oras, Bent a descoperit un bloc urias de piatra cioplita , lasata in drum si pe care constructorii , din motive ramase necunoscute, nu au mai apucat sa-l foloseasca la constructiile lor uriase. Obsesiv persista intrebarea si in cazul Aksum-ului, ca si la giganticele piramide din Egipt:ce tehnica foloseau constructorii pentru transportul si ridicatul unor blocuri de piatra de cateva tone?
Nannos, un sol al imparatului bizantin Justinian, mentiona in scrierile sale ca regele Aksum-ului calatorea intr-o careta poleita iar curtenii in carete argintate, toate trase de elefanti. Faptul ca oamenii reusisera sa imblanzeasca elefantii ne duce la gandul daca nu cumva forta de tractiune a elefantilor nu fusese folosita la transportarea blocurilor de granit si bazalt. Se mai ridica si problema existentei unor drumuri a caror infrastructura sa reziste la transportul unor asemenea colosi.
( prelucrare si adaptare dupa "Veac Nou")