Din radacinile Tampei

[Paul]

Pierduta constiinta-ntre redute ruinate,
Precum un leu lovit de glont in spate,
Se zbate-n agonie si-mi serveste,
Un trandafir lasciv cu gust de peste...

Ma bate-un gand nu prea de mult,
De viscol poate sa ascult,
S-ascult de luna si de soare
S-ascult de ploaie, de ninsoare...

Mi-e inima ca un paduche,
Si sufletul facut pachet,
Nasc zambete crispate-n colt de gura,
Inconstienta-i mare cat o sura...

Dar vino tu din nou un viata mea,
Fiinta dulce Chip de catifea,
Salveaza ce mai poti cat mai e timp,
Caci iarna imi e-aievea unicul anotimp...

Potop de lacrimi se revarsa lin,
Din aschia de suflet ce izvoraste chin,
Si-o voce-amara-mi canta ragusit...
Cantecul sincer...frate...ai gresit...

Ma zbat incet si sigur sa-mi gasesc,
Linistea-n lacrimi iar zambetu-n desert,
Prin vise inca parca te gasesc,
Pe tine care ma iubesti incert...

Sper suflet bland durerea s-o citesti,
Cumva, candva, sper chiar curand,
Sa-mi dai de veste ca-ti doresti,
Sa vezi din nou amoru nost' arzand...

Te iubesc....