Acceptam compromisuri in iubire?

[Lorelei]

Atunci cand iubesti accepti compromisuri? De dragul celuilalt, de dragul relatiei, de dragul dragostei? Sau mai degraba acceptam compromisul fiindca ne e teama sa pierdem ceea ce avem? E greu pana faci primul compromis major, urmatoarele vin fara sa iti dai seama, din pacate. Acceptam, deci, compromisuri?

[serenity82]

da acceptam compromisuri pentru ca fara ele nu am reusi sa mentinem o relatie, compromisurile sunt generate de respect, dorinta de a trai fericit si de intelegere. asta nu inseamna ca nu exista si o limita pe care daca o depasim vom avea de suferit. secretule nu numai sa dai ci sa si primesti 

[littlerose]

da, si o spun cu strangere de inima. pot spune ca mi-am batut recordul personal la compromisuri.
sincer, as mai face-o dar nu la o asemenea intensitate pentru ca nu ar mai fi iubire! ci conditioanre dupa conditionare.

[black rose]

da,binenteles...cand iubesti faci compromisuri...de ce?-pt ca vrei ca celui iubit sa-i mearga bine...insa mai trist e ca mi-e frica, ca la mine sa nu apara de frica sa nu-l pierd si atunci...ce ar trebui sa fac?

[desdemona]

compromisuri.
Pentru a merge o relatie trebuie sa existe cuvantul compromis.Mai ales cand partenerii sunt doi oameni incapatanati si orgoliosi.
Inainte imi era greu sa fac un compromis..in schimb atunci cand tii foarte mult la cel de langa tine iti este mult mai usor.
DEci da.Accept compromisul.

[ONLY DESIRE]

e inevitabil...aproape in fiecare zi facem compromisuri! de ce nu am face si in dragoste,pentru fericirea noastra si a celui pe care il iubim?insa dimensiunea acestor compromisuri si frecventa lor e importanta! atuncicand sunt prea multe si prea mari.....ar trebui sa ne punem niste semne de intrebare.

[desdemona]

mare dreptate ai  sis.daca sunt prea mari acele compromisuri inseama ca ceva scartie.Si mai vine semnul de intrebare doar eu?
este o problema si mai mare cand unul face compromisuri si celalalt doar primeste..

[catty]

compromisuri trebuiesc facute in absolut orice fel de relatie intre persoane..nu exista in lumea asta doua pers care sa gandeasca la fel si daca vrei sa existe o relatie deja tre sa implici si compromisurile..
Problema este , cum ati spus si voi, cate compromisuri facem , cand le facem, legate de ce aspecte, cum le facem si mai ales..merita pers respectiva cu adevarat sa facem compromisuri? Si inca ceva...daca partenerul se comporta astfel incat simntim ca trebuie sa facem prea multe compromisuri majore...mai suntem noi...nu ajungem sa jucam defapt rolul unei persoane care vrea cel de langa noi sa fim? Si in aceasta situatie...nu cumva partenerul a ajuns sa isi doreasca altceva(altcineva)?
Aveti grija cu aceste compromisuri ca sunt ca un cutit cu doua taisuri...m-am taiat rau in asa ceva si va garantez ca e rana adanca care se vindeca greu

[Alia]

Este o vorba, cand te frigi cu cioba ...sufli si in iaurt...am facut compromisuri si....nu au fost apreciate la justa lor valoare, eu sunt o fire pragmatica si nu-mi trebuie sa ma lovesc de doua ori, imi ajunge un "cucui", drept pentru care...fara compromisuri....Intelegere, bunavointa, reciprocitate...celor ce merita, dar compromisuri...nu. Uneori ajunge sa faci unul, urmatoarele vin inavitabil...

[Lady Allia]

 Toată viaţa şi aproape tot ce facem în viaţă presupune compromisuri!
 DAR, DAR...depinde ce fel de compromisuri facem, depinde câte compromisuri facem, depinde de cât de reciprocă este întoarcerea unor compromisuri!
 Făcând numai o parte compromisuri, iar cealaltă nu - indiferent de realţie - , atunci se ajunge la renunţarea la propria valoare, la renuntarea la noi insine şi la ceea ce ne reprezintă cu adevărat!
 Compromisurile de obicei sunt o cale de mijloc pentru o comunicare şi o relaţie mai bună între persoane şi nicidecum nu ar trebui să fie "îngroparea" definitivă a personalităţii unuia dintre cei în cauză.

[viulian]

Eu habar n-am daca fac compromisuri.

Adica - daca vreau o chestie dar nu iese ca mine, hmmm...
Daca nu vreau, nu ma intereseaza.

[inda]

Ca facem compromisuri, asta e general valabil pentru aproape toata lumea! Unii facem mai multe, altii mai putine, dar intrebarea nu e cat de multe facem, ci pentru cine le facem!
Le facem pentru ca celuilalt sa-i fie bine?
Le facem pentru a mentine sau a salva relatia?
Sau de fapt le facem pentru noi, pentru a creea impresia ca suntem buni si intelegatori si meritam reciprocitate?

[valentina]

              Se accepta,dar nu mereu.Depinde de cazuri.In ce constau acestea...Nu trebuie sa facem la nesfarsit.Trebuie facute cu masura.

[Pensees]

 

  Cum sa raspund,Doamne ?De ce n-or da exemple de compromisuri? Singurul compromis ,cu mine insa,ar fi sa ma retrag, daca dragostea mea ar produce mila,sila (se stie di-ntotdeuna ca dragoste cu sila nu se poate;poti iubi ,dar asta nu include ca-i musai sa si fii iubit;s-atunci..)sau, admitind c-ar fi reciproca ,i-ar fi obstacol .Alte compromisuri? La ce -ar duce?

[dyanastoiceasca]

am facut multe compromisuri.... cel mai mare a fost faptul k ma mintea dar lam iertat de fiecare data pt k il iubesc multe prea mult.... si iam acceptat si jicnirile fratelui lui... iar cand ii spuneam se supara pe mine..