relatiile la distanta rezista numai daca ambii au puterea sa lupte pentru iubirea lor...stiu asta pentru ca un an si jumatate am luptat alaturi de prietenul meu contra distantei, am luptat pt iubirea noastra si am sperat ca se va termina cu bine, dar...ceva l-a tras inapoi...acel ceva a fost slabiciunea lui...nevoia de sex...si acum e cu altcineva desi ma iubeste pe mine...ea il enerveaza prin tot ce face, pentru ca nu e ca mine, dar totusi e cu ea...desi e constient de greseala pe care a facut-o, desi ma iubeste, e cu ea pt simplul fapt ca ea e acolo si eu nu...a fost slab, nu a putut sa lupte in continuare pt ceea ce candva numea a fi cel mai frumos vis al lui...de fiecare data cand vorbim imi spune ca langa mine era fericit, ca se trezea dimineata si era fericit pt simplul fapt ca eram cu el, si ii e dor de asta, ii e dor de mine, de noi...spune ca ea in afara de sex nu inseamna nimic...ma dor toate astea, ma doare ce mi-a facut, ma doare ca si el sufera din cauza propriei prostii, ma doare ca nu face nimic sa-si repare greseala, ma doare ca am pierdut tot pt nimic, ca a renuntat la tot pt nimic.
Subiect: Distanta - eternul dusman? (Citit de 62793 ori)
