Distanta ... exista un gen de oameni care cauta relatiile la distanta. Relatiile la distanta, sau .. relatiile de 'weekend'. De ce e mai simplu asa ? Pentru ca relatia nu cade mereu pe primul loc. Ei isi vad fericiti de viata lor, ocupata de obicei, familie / munca / tabieturi, si din cand in cand apare o mica 'vacanta' in care toate grijile dispar.
Dar asta e un simulacru de relatie mi se pare mie. Fiecare isi arata doar partea frumoasa. Fara toate maruntisurile de fiecare zi, fara nervi, fara ... cum sa zic.
E ca si cum ai inchiria o masina proaspat spalata in weekend

miroase frumos, se conduce bine, peisajele sunt super frumoase, dar ... nu trebuie s-o duci la mecanic, nu trebuie s-o speli, nu trebuie sa-i induri fitele cand e frig si nu vrea sa porneasca.. E drept, o paralela cam fortata, dar pana la urma cam asa e. Servesti doar cireasa de pe tort. E asta totalitatea ? Nu, e doar comoditate.
Problema este ca inevitabil unul din ei 'pica' si/sau vrea mai mult, la care celalalt protesteaza si zice ca lui / ei ii convine ritmul in care merg lucrurile. Si fara sa te lege altceva decat 'micile vacante' - fara o fundatie a 'impreuna si la bine si la rau', nu prea se pot gasi compromisuri.