Depinde de fiecare dintre noi.Eu una simt ca la cei 32 de ani ,cresc alaturi de fetitele mele dragutele.Nu simt anii ca pe o povara,nu ca nu as avea greutati sau ca nu le-as da importanta cuvenita,dar imi place sa cred ca spiritul daca il lasi liber ,el te poate duce spre cele mai inalte culmni.Si ce daca invelisul se vestejeste,se crapa cu fiecare an care trece?Sufletul mi-e liber,sufletul ,frumusetea interioara e mult mai importanta,decat invelisul.Sper sa capat cat mai multa intelepciune imbatranind.Batranetea e si ea o stare de suflet..asa cred eu.