Intrând în Comunitate
jur să fiu receptiv
la toate obligaţiile ce-mi incumbă,
drept pentru care mă conformez
şi cu mâna pe maus*
semnez.
Aşadar, răspund la întrebarea cine sunt
(dacă se poate într-un singur cuvânt):
Sunt aşteptarea
pitită-ntr-un tipar de aer
spre a-mi amâna trecutul,
măcar de ochii lumii,
precum cerul plumburiu
amână ugerele norilor,
grele de ploaie.
Dar dacă explodez
sunt ploaia,
neostoita obraznică
ce se înfrăţeşte cu marea,
când valurile-şi răstoarnă
peste blesteme.
Sunt nisipul neliniştii
când, părăsite, iubitele
se abandonează
în braţale întunericului.
Sunt Duhul celui ce-a fost,
a promis că vine
dar n-a mai venit –
proiecţia încrederii
care cade ca măzărichea
grămădindu-se peste sine,
spre a-şi pierde urma...
Sunt pânza de păianjen
încremenită între neant
şi linia vieţii
din palma iubitei.
Sunt urma paşilor
vânturilor şi valurilor,
care se şterg pe ei înşişi
spre a face dovada mişcării perpetue.
Sunt frunza-n cădere,
după ce-a fiinţat în urcare vremelnică,
gata să povestească lutului
aventura destinului tuturor.
Sunt oglindă
între oglinzi,
în care mă văd
şi vă vedeţi la nesfârşit...
Sunt suflet din sufletul
acestui sait,
care-şi înfige unghiile
în Timpul Iubirii
şi-al Rostirii Eternităţii.
Sunt, ca şi voi toţi,
un fleş* din neştiut
şi fără-de-folos
întrucât lumea mă confundă
cu cel ce n-am fost
şi niciodată cu cel ce voi fi
iarbă, plantă, fluture, pasăre
şi din nou pământ,
şi din nou Facă-se Voia Ta,
până când Universul
se va piti într-un fir de nisip
sau, poate, într-un tipar de aer
spre a-şi amâna viitorul nesigur...
Bucuros de cunoştinţă:
Sunt George Ştefănescu
şi nimeni altul, dragilor!
----------------------------------------------------------------------------------------------------
* Am scris româneşte, aşadar fonetic, şi nu etimologic adică... căznit, cum tot încearcă unii să ne bage pumnul pe gât.