Suferintele din trecut te fac mai atent si cumva mai cinic. Mai ales suferintele din iubire. Mai ales suferintele in prima iubire. Pentru ca in prima iubire te arunci cu totul, idealist, inalt si cum mai vreti voi, inconstient poate... Si cand doare, doare al naibii de tare. Te loveste in plin. Cand iti revii insa esti alt om, mai intelept poate sau din pacate mai putin visator, mai putin idealist, mai putin predispus la fericire, caci iti iei toate precautiile... Nu stiu daca ce nu te omoara te face mai puternic, sau mai exact nu stiu in ce sens mai puternic. Eu am senzatia ca suferintele, dezamagirile de fapt omoara ceva din copilul din noi, din inocenta proprie primelor iubiri. Ne ingroasa obrazul... ne fac intr-un anume sens mai ne-simtiti (mai opaci la a simti total)...