ultim mesaj lui

[anushca]

Iubite,
lasă-mă să muşc din tine
am îmbătrânit atât de sfioasă

Prea-i multă ninsoare de vise...
ne aşezăm mereu cuminţi pe bordură
îmi strângi mâna şi scriem poveşti de dragoste
apoi ridici ochii albaştri
şi vânt spălat de ploi îţi tremură-n pleoape
scuturându-şi vuietul în sângele meu
eu pipăi piatra rece
şi degetele-şi pun dorinţe ameţitor de dulci

Aş putea fi copac
cu trupul două rădăcini
să număr încet fiecare secundă
s-o recompun atent din bătăi ale singurei inimi
dar strânge-mă-n braţe
şi nu mă mai lăsa

Dumnezeule
îmbătrânesc atât de sfioasă!