şi eu simt ploaia
îmi picură lamentabil
în priviri,
în gânduri,
îmi sufocă visele de frig,
de teamă...
o simt cum îmi curge
prin fiecare por al fiinţei mele
ticăind asemeni unui ropot de rânjete...
simt..., da şi eu simt ploaia
cum îmi inundă respiraţia
şi mă face să ţip
de frică...,
dar...trebuie să deschid ochii
pentru că
gândul visează din nou
deci..
a apărut curcubeul...
de după ploaie
........................................................
Nu toţi care ne iubesc ştiu să ne şi arate! Dacă ceva este frumos şi ne bucură...nu înseamnă mereu că ne este şi bun! Dacă sunt oameni care ne îmbrăţişează nu înseamnă că întotdeauna o fac cu intenţii bune pentru noi...uneori pălmile ne iubesc mai mult!
Nu orice cădere înseamnă ceva rău...Mereu învăţăm ceva din căderile noastre...!
Ploile dărâmă case, dar tot ele ne ajută să trăim...!