M-as casatori cu o o fata BOGATA IN DRAGOSTE...
Te aplaud de mii de ori, bine ai zis 

Draga Continuum te inteleg perfect si poate nici nu o sa-ti para rau vreodata daca te casatoresti cu cineva cu bani. Spun asta pentru ca s-ar putea sa nu stii niciodata ce anume iti lipseste sau s-ar putea sa realizezi si sa ii inveti pe altii sa nu faca acelasi lucru. Imi permit sa-ti dau un sfat si daca te deranjeaza te rog sa-mi spui: Iubeste pe cineva care stie sa faca banii prin munca cinstita si sa nu uiti sa ai si pretentia de a te respecta. In general barbatii cu bani vor avea pretentia sa fii la comanda lor pentru ca ei te intretin si de asta spuneam ca sa ai grija sa te respecte 
 Ma scuzati ca am inceput intai cu critica si ca de abia la sfarsit imi voi spune parerea. 
 Nu m-as casatori din interes si nici nu as accepta o relatie cu un barbat plin de bani. Dragii mei desi nu am avut timp sa va povestesc despre pataniile mele in ultima vreme va voi spune aici pe scurt despre o intamplare. Eram cat pe ce sa cad in plasa unui bogatas si cel mai culmea e ca motivul nu a fost lipsa de bani, ci singuratatea. Nu ma puteam plange de nimic cand eram cu el, era dragut, ma respecta se comporta ca un adevarat gentleman. Ma ducea peste tot sa vizitez si una si alta dar cred ca va inchipuiti foarte bine care ii era scopul. Vroia usor-usor sa-mi intre pe sub piele si sa devenim iubiti (cu toate ca stia ca eu deja aveam pe cineva) si bineinteles ca iubiti eram dar pana isi arata adevarata fata si anume ce a urmarit de la inceput. Cel mai mare dezavataj al "relatiei" (spun asta pentru ca nu a existat nimic intim intre noi nici macar un sarut sau o imbratisare) era ca el vroia sa comande totul. El alegea locul si mai ales ce sa facem pentru ca el platea si bineinteles ca el comanda. Nu va speriati ca nu comanda intr-un mod urat ci fara ca eu sa-mi dau seama, foarte subtil aranja el totul. Cu toate ca am acceptat sa plateasca el totul de fiecare data cand ieseam nu am suportat niciodata sa fiu intretinuta. Mi-am dat seama mai tarziu ca de fapt nu-mi e iubit si am acceptat ca o fraiera sa plateasca el mereu. Eu am muncit si a fost si greu, ca munca usoara mai rar, si aproape toate hainele si tot ce mai am eu sunt din banii mei. Va spun ca in acelasi timp am si invatat, fiind in clasa a-12-a si nu va spun asta ca sa ma laud ci ca sa ambitionez pe unii. Se poate orice atunci cand e vointa. Nu trebuie sa ne pierdem speranta si sa nu cadem fara a ne ridica 

 Cel mai tare ma bucur ca intre mine si acea persoana nu mai e nimic si sper din tot sufletul sa nu ma mai deranjeze vreodata. 
Imi cer scuze daca la un moment dat nu mai are sens povestea, sunt foarte obosita si mai mult ca sigur am omis ceva 
 