nici macar nu stiu cum sa incep...sunt o persoana normala, cu o viata cat se poate de normala si implinita, dar cum perfectiunea nu exsista...apar anumite obstacole pe care trebuie sa le sar.
problema e ca ma simt obobsita, sau pur si simplu poate ca nu ma simt in stare sa le trec, dar cert e ca atarana deasupra mea, si ma afecteaza foarte tare.
chiar daca pana ieri sau azi de dimineata ma cinsideram o persoana echilibrata, am inceput sa fiu labila emotional, sa imi vina sa plec undeva, sa stau cu prietenul meu si sa nu mai am contact cu nimeni din jur.
poate ploaia, sau poate anumite perosoane imi dau acest sentiment de tristete, de fapt cred ca e mai mult o nemultumire la adresa celor din jur.
am devenit astefel foarte posesiva in relatia cu prietenul meu, simt ca este singura persoana care ma intelege, cu care pot discuta, si automat apare frica de a nu il pierde ( ma comport ca un copil, care face tot felul de lucruri doar ca sa ii tin permanent atentia indreptata catre mine).
el se compotra deosebit cu mine, dar eu 24 de h vreau sa fiu in ochii lui, si daca din aceste 24 de h , 10 minute face altceva, am impresia ca il pierd.
nu vreau sa il sufoc, pentru ca stiu ca aceasta nu e bine ( am mai avut o astfel de relatie cu cineva, si s-a pierdut poate putin si din aceasta cauza).
acum, colegii mei de munca imi dau impresia ca sunt o incapabila, se inchid intr-un birou si dicuta.
ce sa fac? ce sa cred?
Subiect: sunt trista!!! (Citit de 5924 ori)