Iubirea si prietenii

[Zamolxis]

A fost odata, ca niciodata, un tinerel. Si cum-necum, acel tinerel a cunoscut o fata, la care a ajuns sa tina foarte, foarte , foarte mult. Sa o iubeasca chiar, dintr-un anume punct de vedere.

Si cei doi, au legat o puternica amicite. Erau alaturi unul de altul la bine si la rau. Ea i-a fost alaturi lui in momentele de criza, la fel si el, a incercat cum a putut sa fie alaturi de ea.

Intr-o buna zi, baiatul pleaca in lumea larga pentru ceva timp, iar cand se intoarce, isi gaseste amica... fericita ! Fireste, el, desi aflat intr-un picaj liber, deja prins in unele vicii, se bucura cum nu mai poate pentru ea (care gasise o dragoste adevarata). Ii scrie urgent un mail , in speranta ca ii va povesti si lui cum de a reusit sa se noroceasca intr-atat. Acel mail nu mai soseste niciodata. Se expediaza si altele, la diferite intervale de timp... cele mai multe sfarsite fie printr-un raspuns evaziv, vreo 2-3 randuri, fie prin nici un raspuns.

Si fireste, baiatul a devenit dezamagit.

Dar s-a consolat urgent. Nu a fost nici prima nici ultima oara cand a patit asa, si la urma urmei este, poate un fenomen firesc. Un om oarecare , singur si nefericit leaga prietenie cu un alt om aflat in aceeasi situatie. Unul dintre ei se "salveaza", si fireste uita de celalalt.

In cazul nostru, baiatul ramas singurel a alunecat destul. Ce-o fii fost cu el, pe unde o fii ajuns, prin ce fel de experiente  a trecut si trece, nu mai conteaza. Conteaza doar, ca el, de undeva din umbra umbrelor sta si priveste, de data aceasta cu o nepasare de piatra. El este acum omul stanca, omul de piatra.

Ce parere aveti ? Dupa ce gasesc dragostea, uita oamenii de prieteni , asa-i ?

[Lorelei]

Nu e vorba de uitare, cred eu. Numai ca eu sunt convinsa ca o prietenie frumoasa intre o fata si un baiat, in care fiecare are grija de celalalt, e tot timpul atent la celalalt, il ajuta si este ajutat la randul lui, stau de povesti ore in sir etc etc dureaza in forma asta frumoasa pana cand unul dintre cei doi isi gaseste iubit/iubita. Apoi lucrurile se schimba, fara sa vrei si fara sa stii. Brusc nu mai esti centrul atentiei, brusc celalalt e mult mai preocupat de jumatatea lui si nu iti mai poate acorda atentia de altadata, apar resentimente, neintelegeri si de o parte si de alta. Cata vreme nu exista o a treia persoana, lucrurile sunt perfecte. Incredibile aproape. Iti spui ca asemenea prietenie e o binecuvantare. Eu insa sunt convinsa ca totul se schimba radical cand apare "celalalt"/"cealalta". Nu e uitare, nu este indiferenta, ci numai o mutare a centrului atentiei spre altcineva. E greu de acceptat, doare, dar asta e, viata merge inainte. Invatam sa existam si fara celalalt. 

[Marcat pentru stergere...]

Impresionanta poveste! E adevarat! Prietenii dupa ce gasesc iubirea uita de tine! Imagineaza-ti ca am o prietenie de 20 de ani cu cel mai bun prieten, insa moima lui a reusit sa ne desparta in mai putin de 6 luni!
Las' ca ne intalnim prin birturi pe la varsta de 40 de ani dupa ce se satura de atata iubit!

[Zamolxis]

Asa e dragi prieteni....Ai punctat foarte bine Lorelei , la fel si tu Continuum...

Ce ne ramane de facut ? Sa fim stejari, sa fim tari, sa fim stanci... si sa nu ne lasam clintiti asa de usor de aceste lucruri.....

Si sa speram ca poate intr-o buna zi, da , acesti prieteni ai nostri isi vor intoarce "fata" si catre vechii lor confindenti, amici, etc....

cu prietenie
Zamolxis

[Just]

 Ciudat ,cam aceeasi poveste o spunea si tatal meu in urma cu ceva timp.Erau un grup de prieteni la catarama si petreceau foarte mult timp impreuna ,fie organizau cate o petrecere (din acelea frumoase cum erau inainte vreme cu muzica buna si alcool cu masura),fie cate un picnic la iarba verde in apropierea raului si ce sa mai spun ,prieteni de nedespartit .Se intampla ca nu numai la bucurie si distractie erau impreuna ,dar si la greu ,la necaz .Toate acestea pana la un moment dat. Cativa dintre ei ajunsesera sa lege o puternica relatie de iubire cu cate o fata si pe restul i-au indepartat .Au sperat intr-o reintregire a grupului ,insa aceasta nu s-a mai intamplat ,poate doar provizoriu pana cand s-au  casatorit si asta a schimbat definitiv totul.

  Din punctul meu de vedere nu este vorba de uitare,ci de o simpla schimbare, o fireasca schimbare. Din moment ce prietenii isi gasesc iubirea ii dedica timpul ei.Poate ca asta este impus intr-un fel si de partenerul/a aceleia/aceluia care il vrea numai pentru el/ea. Atunci cand apare iubirea te dedici intru totul ei si timp pentru ore de stat la povesti sau timp pentru petreceri cu amicii nu prea mai ai sau poate gasesti ,dar nu te vei desparti de el /ea si atunci toti trei ,degeaba nu va mai fi cum a fost odata.Asa cred eu.

[Strumfita]

Da ... in general asa se intampla. Devin prea preocupati de noul partener si le acorda atentie maxima. Doare .. dar, asa se intampla aproape de fiecare data, iar noi bineinteles ca trebuie sa fim prieteni buni si sa le acceptam mofturile cu toate ca nu intotdeauna ne convine. Dar asta e .. "prietenii la nevoie se cunoaste".
   Pupicei 

[Evangeline]

Mie mi se pare ceva firesc sa acorzi mai multa atentie persoanei iubite si mai putina celor din gasca. Asta nu inseamna sa nu raman prietena cu cei care m-au ajutat. Insa fiecare are drumul sau in viata. Acum multi care scriu pe site sunt adolescenti sau poate inca nu si-ai gasit perechea si de aceea nu inteleg ce inseamna sa acorzi mai putina atentie prietenilor (mai axista un caz atunci cand iti place sa petreci timpul mai mult cu prietenii dar asta mai rar intalnit la fete mai des la baieti). Dar oare cine e alaturi de tine cand ti se intampla ceva rau? (in cazul in care ai o relatie) Eu cred ca partenerul sau partenera. Asta nu inseamna ca prietenii nu sunt recunoscatori sau ca nu sunt acolo cand avem nevoie de ei. Nu e asa. Fiecare are probleme lui si viata lui. Pe cand viata de cuplu eu personal o vad ca fiind una singura pentru ca imparti totul cu persoana iubita. Nu spun ca nu e nevoie si de prieteni dar eu cred ca mai multa incredere si mai mult sprijin e din partea persoanei iubite decat din partea unui prieten. Inainte in general fetele nu prea aveau prietene dupa casatorie dar acum vad ca situatia nu mai e diferita nici pentru barbati. Cel putin in unele tari dupa casatorie femeile nu au voie sa mearga la "intalnire cu fetele" pentru ca barbatul nu accepta asa ceva

 

[desdemona]

sunt de acord cu kitty.
cand ai o relatie stabila...adica o relatie serioasa...prioritatile se schimba.prioritatea ta nu mai este prietenul cel mai bun..gasca ta.Asta nu inseamna ca te rupi de prieteni...nu ar fi corect,ei au fost pana atunci alaturi de tine si deodata cand tie iti este bine ii lasi balta.Nu..nu asa se procedeaza,dar lucrurile capata o nuanta diferita.Daca prietenii tai sunt destuli de maturi iti accepta relatia si felul tau de a fi fara a se supara.

Asta este cursul normal al vietii,asa a fost dintotdeauna

[Zamolxis]

Hmmm interesant ce spui tu, Des....
Dar din ce am observat eu, mai degraba prietenii sunt "lasati balta"....