Povestea mea ...

[Strumfita]

TOATA VIATA ASTA E O GLUMA PROASTA! M-am saturat sa fiu un pion de pe tabla de sah a lui Dumnezeu, m-am saturat sa fac parte dintr-un joc!
Dar gata, s-a terminat. Nu mai am degand sa fac asta, nu mai am degand sa fiu bataia de joc a destinului .. a vietii. Defapt .. ce destin?
TOATE SUNT PROSTII .. TRAIM CA SA MURIM.. ei bine .. atunci ce rost are sa mai trecem prin viata asta chinuitoare? Nu are rost .. nu are nici un rost!

         











                                                                                          Nu mai e nici o poveste..

[Emma]

draga mea...am citit povestea ta...si stiu ca ai trecut prin momente grele...nu stiu daca te consoleaza cu ceva sa stii ca fiecare dintre noi ne purtam suferintele pe umeri...si de aceea ni se par si asa de grele...poate cel de langa noi e mai vanjos...si isi duce mai usor povara vietii dar asta nu inseamna ca e mai usor si pentru el...

Nu vreau sa te plictisesc cu teorii...iti inteleg suferinta dar tot ce pot sa-ti spun e ca va veni o zi...o zi cu soare...si pe straduta ta  asta ti-o pot spune cu siguranta...trebuie doar sa crezi, sa speri...

sa stii ca nici viata mea nu a fost roz...a fost chiar grea la un moment dat...a fost critic..dar a trecut, asa si tu...vei depasi perioada aceasta...trebuie doar sa iti doresti...pentru ca eu cred ca mai ai inca pentru ce sau pentru cine...

cu mult drag...emma 

[Lorelei]

Draga mea draga,

sunt oameni in viata care ne par alfa si omega, sensul universului. Adevarul gol golut e ca SIGUR nu se termina lumea fara ei.  Nici nu incepe cu ei. O sa intelegi asta mai tarziu, cand nu o sa mai doara atat de tare.

Nu, nu cred ca esti un pion pe tabla lui Dumnezeu. Nu cred intr-un Dumnezeu al lui Iov, intr-un Dumnezeu care-si arata atotputernicia prin incercari cumplite ca sa ne puna credinta la incercare. Cred intr-un Dumnezeu al libertatii si al frumusetii. Sunt sigura ca de undeva, din acel Sus impersonal al lui te priveste. Ceea ce ti se intampla este probabil spre a invata o lectie. E greu sa intelegem noi care, caci ultimele povesti nu s-au scris, doar le putem intui din ceea ce ai lasat aici ca semn. Insa va trebui sa o intelegi tu. Sa stii ca libertatea si independenta se dobandesc greu, dar cand le-ai castigat raman ale tale. Dependenta de un om inseamna nefericire, caci ne cream asteptari, independenta nu inseamna lipsa de iubire, inseamna frumusete libera de asteptari, caci neimplinirea asteptarilor doare.

A gasit o alta? Inseamna ca nu a fost capabil de cata frumusete i-ai oferit tu. A fost prea mult pentru el sa o duca. Tu ai aripi inalte, zborurile inalte sunt greu de soportat, sunt ametitoare. Si mai inseamna ca vei gasi pe altcineva, apt de tot atata frumusete ca si tine si care zboara tot atat de sus.

Sa-ti fie drumul zbor inalt, iar cand ti-e greu... sa mergi frumos.
Ti-s aproape, asa distant cum o lasa un forum... 

[sunshine]

 Asa cum spunea si emma, fiecare trecem prin greutatile vietii, mai ales la varsta ta....cine pe lumea asta nu a fost tradat sau dezamagit de o mare iubire?
 Tu imi cunosti pvestea vietii, nu am scris acolo despre tot ce m-a ranit mai mult  in copilarie si adolescenta tocmai pentru ca sunt lucruri de care nu mai vreau sa-mi amintesc si pretind ca nu mi s-au intamplat mie. Iti amintesti cat de dezamagita eram eu, cat de mult uram viata asta (de care ma mai legau doar copiii mei), cata neincredere aveam in mine si in oameni? Imi spuneam ca nu voi mai simti niciodata nimic pentru nimeni, simteam ca viata mea avea doar un singur drum, acela al suferintei si acceptarii . Nu a fost asa, tarziu am inteles (sau poate asta este doar explicatia mea )ca toate suferintele le-am trait doar ca sa stiu sa pretuiesc ce am acum. Sunt fericita! Niciodata nu am visat ca voi avea totul fara sa caut. Am primit cea mai deosebita rasplata pentru toate lacrimile din viata mea. La inceput am crezut ca sunt vulnerabila si naiva dar am reusit sa trec peste indoieli si sa simt ca traiesc. Acum iubesc viata, datorita lui, a omului care ma pretuieste pentru ce sunt si pentru ce ofer, cel care imi saruta urmele pasilor si-mi multumeste ca exist . Pentru noi nu mai exista "poate".Nu ne mai gandim ca poate se va sfarsi totul, este inceputul unei vieti ce nu vrem sa se mai sfarseasca. Am inteles amandoi de ce ne-am intalnit atat de tarziu:pentru ca altfel nu am fi pretuit ce avem acum, nu am fi stiut ca existam unul pentru celalalt. Crede-ma ca a meritat drumul pana aici. Ai atatea de trait! Bucura-te ca stii sa iubesti, caci dezamagiri vor mai fi, nimic in viata nu se cladeste fara sa pierzi si sa inveti sa urci de fiecare data!Cel ce te va merita va sosi la vremea potrivita. 

[Just]

Ma alatur si eu celor ce vor sa-ti fie aproape ,macar printr-o vorba ,o incurajare .

Ii dau dreptate Emmei cand spune ca fiecare la un moment dat trece prin incercari grele ,poate chiar foarte grele . Asa este viata ! Te pune la incercare .Este o lupta permanenta ce nu-ti da ragazul de a te opri din drum . Nu te da batuta ,ci ai incredere in tine mai mult decat in oricine pentru ca inainte de toti si toate tu-ti esti cel mai bun si de nadejde prieten .

Poate ca nu in cazul tuturor functioneaza ,dar iti spun cu sinceritate ca pe mine intotdeauna ma ridica gandul ca se poate si mai rau ,se poate sa nu ti se mai dea ocazia de a lupta pentru a depasi greul , ci doar verdictul de a ... astepta  .

Oridecate ori ai nevoie ,vom fi aici alaturi de tine ,in masura in care ne permite forumul.Iti doresc sa treci cu bine peste toate incercarile astea grele ,iar viata sa te tina numai intr-un zambet ,Strumfita!

[Lady Allia]

Copila mea dragă...ştii că eşti copila mea dragă cu ochii mari şi frumoşi, cu zâmbet senin şi sfios, cu păr de abanos şi chip de înger suav... cum să vrei să renunţi? NU iubita, NU...nu TU!
În cea mai mare parte viaţa asta (habar nu am de ce...) se încăpăţânează să ne strângă de gât, să ne pună mâna la gură să nu putem respira de durere, de singurătate, dar...la un moment dat - când cei care ne rănesc, cei care încearcă să ne ucidă spiritul, sufletul, frumuseţea dispar undeva într-o ceaţă a amintirilor pentru că în toaată lumea asta şi toată viaţa asta s-a găsit doar O FIINŢĂ născută mănuşă pe sufletul nostru - viaţa devine calmă, valurile nu mai sapă ci doar mângâie..., iar viaţa devine frumoasă MINUNEA MEA cu OCHII DE ZÂNĂ!!!

Nu e uşoară viaţa draga mea. E împuţită, e grea, e istovitoare, dar merită înfrântă cu fiecare lacrimă, tristeţe şi deziluzie...pentru ceea ce urmează lor.
ŞTIU cum sună asta ACUM!
ŞTIU că poate te gândeşti: la ce bun atunci dacă nu e acuma? la ce bun să tot îndur? de ce atâtea lacrimi? de ce eu?
Asta doare!...De ce eu nu pot să simt ca şi alţii binele, seninul, liniştea...
Nu ştiu. Habar nu am!
Aş minţi să îţi spun că deţin cheia răspunsului. Aceleaşi întrebări mi le puneam şi eu la vârsta ta. Oarecum mă revăd şi e dureros - cu atât mai dureros cu cât eşti tu... "piticuţa" mea atât de...perfectă!!! 
Nu ştiu de ce trebuie să treci prin ce treci, nici de ce ai trecut prin ce ai trecut, dar ştiu că TREBUIE să mai treci şi hopul ăsta...şi vor mai fi câteva..., dar ştiu că le vei trece - pentru că eşti puternică, pentru că meriţi ceva minunat, pentru că viaţa ta va însemna mai mult decât un Adi care habar nu a avut să aprecieze sufletul tău fragil şi frumos...şi un tată care nu te-a meritat niciodată!!!
Sunt convinsă că la capătul acestui drum pietruit va apărea şi liniştea şi iubirea adevărată şi roadele ce acum le vezi atât de amare sau aproape nu le mai întrezăreşti...şi ştiu sigur că vei deveni o femeie deosebită, o mamă absolut minunată ... o doamnă care va face mereu diferenţa... !

Eu...TE IUBESC, iar asta nu o va schimba nimeni şi nimic niciodată! Eu sunt mândră de fata mea dragă! Cum să nu fiu???
Eşti frumoasă! Eşti deosebită! Eşti inteligentă! Eşti spontană! Eşti suavă! Eşti puternică!

Cine nu îţi rămâne alături are doar de pierdut! Un om ca şi tine este greu de găsit în viaţa asta! Eu mă bucur că te cunosc, că mi-ai dat posibilitatea să îţi fiu alături ca şi prieten...şi îţi mulţumesc!

[amelie]

Poate intr-o zi se va intampla....ce anume?nici eu n-as sti sa spun, tocmai asta ma sperie.Am impresia ca alerg dupa fantome...ca unele momente le-am mai trait candva ca sunt persoane pe care deja le cunosc. O stare ciudata a pus stapanire pe mine, tocmai pe mine cea care vede viata in roz dupa unii, cea care este mereu foarte funny tot dupa aceeasi "unii". Zidul pe care l-am cladit si pe care in fiecare zi am grija sa-l cladesc din ce in ce mai bine ma face sa par inabordabila, ma lasa sa traiesc acolo in "lumea mea", nu ma lasa sa vad mai departe de "curtea mea". Tocmai eu care de fiecare data gasesc in orice o particica ce poate sa-mi aline durerea se pare ca azi m-au ajuns toate acele momente care nu-mi faceau bine si pe care le ignoram; pentru ca cel mai bine ma pricep sa ignor orice si pe oricine....stii ce? imi iese al naibii de bine, asa de bine incat reusesc sa dau cu piciorul la tot, apoi sa regret si in felul asta indoiala isi face loc in curtea mea plina de "raceala". Am momentele mele de "glorie" ca orice om si cred ca am facut din glumele mele un mod de a ignora tot ce nu-mi place....e un fel de: in loc sa plang am ales sa rad.