a trecut un an!
nu,inca nu e complet,mai sunt 9 zile pana atunci dar inima mea e deja plina de bucurie si tresalta numai la gandul ca mai e un pic pana atunci!
acum un an,eram goala.credeam ca iubisem si nu mai asteptam nimic.nici nu mai sufeream,nici nu ma mai bucuram si nici nu speram in nimic.
pana intr o dupa amiaza.dupa amiaza de 24 mai!
atunci a inceput totul.era fascinant!am ras timp de 7 ore,cum nu mai rasesem poate de 1an...poate chiar 2...
nu asteptam nimic de la el!
desi simteam ca,totusi,ceva se intampla!dar nu,nu am sperat la nimic.am crezut ca poate sunt eu mai ciudata ...ca poate imi doresc prea mult si vad lucruri acolo unde ele nu erau!
dar inima nu se insala niciodata!si paote tocmai atunci,dupa atata timp,mi am dat seama ca ceva mi se intampla chiar si atunci cand doar vorbesc cu el!
si marea mea surpriza s a produs in momentul in care el m a rugat sa intru si a doua zi,sa continuam discutia.
bineinteles ca a doua zi gandul deja imi zbura departe,dar incercam sa ma tin cu picioarele pe pamant!sa ma gandesc ca sunt prea multe in calea noastra...
si da,a doua zi am venit acasa intr un suflet si am pornit calculatorul...apoi am asteptat...ca intotdeauna ajunsesem mai devreme!
si s a facut ora 2...si iarasi...timp de 7 ore am stat numai cu gura pana la urechi
si nu puteam sa cred.simteam ca il cunosc de o viata!
m am intristat cand a trebuit sa plece...dar stiam ca asa va fi.
a doua zi urma sa stam iar de vorba!
abia asteptam!
iarasi aceeasi poveste,iarasi nerabdatoare!
si seara,seara la plecare m a rugat :
"-Maine sa imi dai si mie numarul tau de telefon!
-Ahh...ce bine ca maine vrei sa ti l spun!
-de ce e bine?
-Pentru ca am timp sa il invat!
"
ei bine si cred ca astea au fost unele dintre cele mai importante replici.
si m a sunat...aveam emotii si simteam ca inima imi bate de parca ar vrea sa imi iasa din piept.
imi parea prea frumos!
si asa s au scurs clipe dupa clipe,zile dupa zile,nopti dupa nopti!
erau seri in care adormeam plangand si nu stia nimeni ca sufletul meu se topea de dor!nu stia cum este EL,dar ii ducea dorul!
erau nopti cand ma trezeam suspinand dupa ce visam ca intind mana si el este langa mine....
au fost zile in care am suferit caci el era trist,au fost momente cand as fi dat orice doar pentru ca 2 minute sa pot fi la el in brate...
oriunde mergeam,el era cu mine,iar eu eram cu el!
orice faceam,faceam gandindu ma la el...
au fost momente in care am plans pentru ca l am dezamagit iar el a fost cel care m a ridicat!
am plans si l am ridicat si eu pe el,chiar daca,poate eu eram undeva sub limita!ne am fost sprijin unul altuia fara ca inca sa fi avut ocazia sa fim "noi"
si da,dupa ce ne am dorit mai mult ca orice altceva sa fim "noi",dupa ce am suferit cateva dezamagiri,cand deja sperantele erau mici,mici,cand ma temeam sa mai sper ca sufletul sa nu mi fie ranit s a intamplat minunea!
dupa un drum lung,un drum prea lung si plin de emotii si contradictii,dupa ce am numarat minut cu minut si kilometru cu kilometru,am ajuns acolo!
ma temeam.ma temeam ca nu cumva totul sa fi fost o iluzie!
am vazut o masina,masina pe care deja o stiam si o parcursesem cu gandul,o cunosteam deja am inceput sa tremur!simteam ca nu mai am aer si parca totul in jurul meu disparuse!
si l am vazut!eram inca in autocar!a fost magie!inca de atunci am stiut ca nimic nu fusese pacaleala!
insa in cele 3 secunde de cand l am vazut in mintea mea au incoltit o serie de intrebari:oare el ce va crede despre mine?oare ii voi placea?oare sunt ceea ce ii trebuie?oare...oare...oare..?
am sarit din microbuz cand aproape nici nu oprise!
zambetul lui a spus totul!
am stiut atunci ca EL este cel pe care mi l doream!
in sufletul meu nu mai era nici urma de indoiala!
desi ne temuseram ca nu vom fi in stare sa legam 2 fraze,ca nu vom avea curajul sa ne privim macar,intalnirea noastra nu a fost o prima intalnire!
a fost o reintalnire,caci,cimteam ca este jumatatea mea!eram asa de apropiata de el cum nu mai fusesem cu altcineva pana atunci!
si de atunci au urmat multe,multe nopti in care mii si mii de ganduri mi au bantuit gandul,dar niciodata gandul ca voi renunta sa lupt.stiu ca o sa am puterea sa lupt.
sunt lacrimi fierbinti care imi curg pe fata.e dor sfasietor care uneori simt ca ma sufoca,este durere dar mai important decat orice iubire!
iubire cum nu am trait pana acum.iubire ce nu trebuie aparata,pentru ca ea a creat o aura in jurul nostru si inimile noastre se vor cauta incontinuu indiferent de ceea ce se va intampla!
nu depinde de noi,nu tine de ratiune,ci doar de acel fir care ne leaga si ne facem sa ne simtim unul pe celalalt!
te iubesc baiatu meu!
Subiect: doar tu si eu (Citit de 48178 ori)
