Are dreptate suflet pierdut, fiecare prim sarut este special in felul lui...
Insa PRIMUL, cel mai special dintre toate, va ramane mereu in inima si in amintiri, mai ales daca a fost unul placut...
Iar la mine a fost chiar simpatic... Cu cateva momente inainte, viitorul meu prieten de atunci, un baiat cu 18 luni mai mic decat mine, dar al naibii de frumusel si de destept, m-a strans in brate, iar cum eu eram destul de inhibata, mi-a soptit: "Nu pentru asta suntem facuti?" Ne-am asezat apoi pe o banca, iar eu il strangeam strans pe dupa gat, stiind cam ce avea sa urmeze... A reusit insa sa-mi intoarca pentru o clipa capul spre el, si desi eu argumentam intr-una speriata ca "nu stiu...", si intr-adevar nu stiam

, el tot m-a sarutat si m-a strans si mai tare in brate... Tremuram ca varga si nici nu stiu cum am urcat apoi doua etaje pana in camera... Parca eram drogata... Totul in jur se invartea cu mine...

Am fost impreuna mai mult de un an, dar nu a fost sa fie... Si totusi, cand vorbim la telefon niciodata nu reusim sa epuizam subiectele de discutii inaintea creditului...
