Imi amintesc ca anul trecut, in octombrie, am plecat cu iubitul meu la un curs de instruire la Brasov...Era o zi frumoasa de toamna cand ne-am pornit din Suceava. Pe măsura ce înaintam in munti, temperatura scadea din ce in ce mai tare, pana cand a ajuns la 0 grade, si incepuse o ploaie marunta... Copacii zambeau trist in mii de culori, zgribuliti parca brusc de frigul care se lasase. Si am inceput sa ma rog in gand: Doamne, fa sa ninga, sa fie toamna si iarna in acelasi timp si sa ma bucur de primii fulgi de iarna din acest an asa cum ma bucuram cand eram copil... Si, deodata, cand treceam prin Pasul Oituz, s-a intamplat minunea..Stropii de ploaie s-au transformat in fulgi de zapada, mari si frumosi, care au cazut ca o binecuvantare pe obrajii nostri...Am facut poze langa copaci cu frunze ruginii, peste care norii se jucau, infiorand de bucurie inimile a 2 copii mai mari..