Salut, lume!

Am citit şi fiindcă îmi place tema, am scris ceva la obiect:
Eu sunt cea care vine din mări cu cer senin!
Mă-ntreb unde e ţărmul care-o să-mi fie casă?
Aud cum geme valul în stâncă, să revin...
Vreau să mă-ntorc în ape... dar iarba nu mă lasă...
Eu sunt cea care vine din mări cu cer senin!
Pe gură pot surâsuri... dar te aud deplin:
Simt zbaterea şi frigul şi ploaia când apasă.
Ating, încet, tăcută, tot ce e dor şi chin...
Aş vrea să uiţi că-n umbră e ultima mireasă!
Plâng dacă plângi...şi totuşi, de plânsul meu îţi pasă?
Eu sunt cea care vine din mări cu cer senin...
Ştiu, cupa vieţii are şi miere si venin
Şi totuşi, cred în clipa zâmbind copilăroasă!
Încerc să îi prind aripi incertului destin,
Sper c-or să plece norii când umbra te apasă...
Eu sunt cea care vine din mări cu cer senin!
Ei, nu a fost întotdeuna cerul senin... dar am facut hocus -pocus.. şi a ieşit soarele!
