Albert Einstein (14 martie 1879 - 18 aprilie 1955), fizician germano-american
* Un om deştept rezolva problema, un om şi mai destept o evită.
* Dumnezeu nu joacă zaruri.
* Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul.
* Este mai uşor de sfărâmat un atom decât o prejudecată.
* Marile spirite întotdeauna au întâlnit opoziţii violente de la minţile mediocre.
* În veacul nostru materialist, singurii oameni de ştiinţă serioşi sunt oamenii profund religioşi.
* Dumnezeu este subtil, dar nu rău intenţionat.
* Imaginaţia este mai importantă decât erudiţia.
* Doar viaţa ce o trăim pentru alţii este o viaţă ce merită să fie trăită.
* Grija pentru om şi destinul lui trebuie să constituie interesul principal.
* Valoarea unui om rezidă în ceea ce dă el şi nu în ceea ce este capabil să primescă.
* Nu ştiu cu ce arme va fi luptat cel de-al treilea război mondial, dar cu siguraţă cel de-al patrulea va fi luptat cu beţe şi pietre.
* Lucrul cu adevărat valoros este intuiţia.
* Mintea intuitivă este un dar sfânt şi mintea raţională este servitorul fidel. Noi am creat societatea care onorează pe servitor şi care a uitat darul.
* Realitatea este o iluzie.
* Cu cât matematicile sunt mai exacte, cu atât se desprind de realitate.
* Două lucruri sunt infinite: universul şi prostia omenească, şi încă nu sunt sigur de primul.
* Sunt două feluri de a-ţi trăi viaţa: UNUL - de a crede că nu există miracole, ALTUL - de a crede că totul este un miracol.
* Nu mă gândesc la viitor. Va veni el oricum.
* Pune mâna pe o sobă fierbinte un minut şi ţi se va părea o oră. Stai cu o fată frumoasă o oră şi ţi se va părea un minut. Asta este relativitatea.
* Teoria descrie ceea ce putem observa.
* Cel mai neinteligibil lucru despre lume este că e inteligibilă.
* Încearcă nu să fii un succes, ci să fii o valoare.
* Nici o problemă nu poate fi rezolvată la acelaşi nivel de cunoştinţe la care a fost creată.
* Singura modalitate sigură de a nu greşi este să nu ai idei noi.
* Cultura nu este urmare a şcolii ci a dorinţei de o viaţă de a o dobândi.
* Orice prost poate şti. Scopul este să înţelegi.
* Sufletele mari au întâlnit întotdeauna opoziţie din partea minţilor mediocre.
* Nu sunt cuvinte mari ci doar oameni mici.
* Scopul ultim al oricărei teorii este de a asigura ca elementele de bază ireductibile să fie cât mai simple posibil şi reduse ca număr, fără să trebuiască să renunţe la reprezentarea adecvată chiar şi a unui singur experiment.
* Mi se pare că ideea unui Dumnezeu personal este un concept antropologic pe care nu îl pot considera serios... Ştiinţa a fost acuzată că subminează moralitatea, pe nedrept...Omul ar fi într-adevăr într-o stare jalnică dacă ar trebui să fie înfrânat de frica de pedeapsă şi speranţa recompensei după moarte.
* Mă interesează ce gândeşte Dumnezeu; restul sunt detalii.
* A fost desigur o minciună ceea ce aţi citit despre convingerile mele religioase, o minciună care este repetată sistematic. Nu cred într-un Dumnezeu personal, şi niciodată nu am negat asta, dar am afirmat-o clar. Dacă există ceva religios în mine, aceasta este admiraţia fără limite faţă de structura lumii atât cât ne-o poate dezvălui ştiinţa.
* Sunt satisfăcut cu misterul eternităţii vieţii şi cu o cunoaştere, un simţ, al minunatei structuri a existenţei - precum şi încercarea umilă de a înţelege chiar şi o mică porţiune a Raţiunii care se manifestă în natură.
* Încearcă nu să fii un succes, ci mai degrabă o valoare.
* Natura ne arata coada leului. Dar nu ma indoiesc ca leul apartine naturii, chiar daca nu ni se poate infatisa dintr-o data in intregime din cauza marimii sale enorme.
* Dezvoltarea ştiinţei occidentale se bazează pe doua mari descoperiri - invenţia sistemului de logică formală (in geometria euclidiană) de către filozofii greci, şi descoperirea posibilităţii de a afla relaţii cauzale prin experiment sistematic (în Renaştere). După părerea mea, nu trebuie sa ne mirăm că învăţaţii chinezi nu au parcurs aceşti paşi. Lucrul uimitor este că aceste descoperiri pur şi simplu au avut loc.
Citat in Cleopatra's Nose, Essays on the Unexpected, Daniel J Boorstin (1995), New York: Vintage Books, p3).
* Cum de un savant capabil din ştiinţele naturii se ocupă cu epistemologia? Nu există muncă mai valoroasă care trebuie depusă în acest domeniu? Asta mă intreabă mulţi dintre colegii mei, şi aceeaşi întrebare simt că şi-o pun mulţi altii. Dar nu pot împărtăşi acest sentiment. Când mă gândesc la cei mai capabili studenţi pe care i-am întâlnit în cadreul carierei mele de profesor - adică cei care se disting prin independenţa judecăţii lor, nu prin promptitudine, - pot afirma că au avut un interes viu pentru epistemologie. Au început bucuroşi discuţii despre scopurile şi metodele ştiinţei, şi au arătat în mod inechivoc, prin argumentarea tenace a opiniilor lor, că subiectul li se părea important.
* Conceptele care s-au dovedit a fi utile în a ordona lucrurile, dobândesc cu uşurinţă o asemenea autoritate asupra noastră încât le uităm originile terestre şi le acceptăm ca un dat imuabil. Astfel, ele pot fi considerate "necesităţi ale gândirii", "dat-uri apriorice", etc. Calea progresului ştiinţific este adesea blocată pe termen lung de asemenea erori. Prin urmare, nu este în nici un caz un joc inutil dacă ne obişnium să analizăm concepte care de mult timp au fost înţelese de la sine drept valide şi arătăm cirumstanţele prin care justificarea şi utilitatea lor depind, şi cum au crescut, individual, din datul experienţei. Astfel, autoritatea lor excesivă va fi zdruncinată. Vor fi îndepărtate dacă nu pot fi legitimate adecvat, corectate dacă corelarea lor cu lucruri date este mult prea superfluă, sau înlocuite dacă un nou sistem poate să fie stabilit pe care să-l preferăm pentru orice anume motiv.
Subiect: Albert Einstein (Citit de 5039 ori)