Când zâmbeşte
sufletul meu înfloreşte verde
şi tace.
Când zâmbeşte
oraşul devine un bloc de desen
ploaia desenează-n acuarelă curcubeie
ca un copil râzând printre lacrimi.
Străzile de turtă dulce
se pierd printre trecătorii grăbiţi
şi zâmbesc.
Când zâmbeşte
mi-e pasul mai simplu
şi gândul uşor
mi-s dorinţele stele căzătoare
căuşul palmei mi-e tandreţe şi leagăn.
Uneori, când zâmbeşte,
luna-i zâmbeşte înapoi
şi numai eu o văd ascunsă-n perdea
cum înfloreşte verde
şi nimeni nu ştie.
Când îmi zâmbeşte
eheeeei, când îmi zâmbeşte...
...lumea devine o floare de cais.
Subiect: Când zâmbeşte (Citit de 1645 ori)