am citit zâmbind postul lui escu.
am recunoscut în el un dram din d3rb3d3u, revoltat şi plictisit, un dram din semiramis care cândva scria mai mult, sătulă poate şi ea de unele copilării şi paradigme sufleteşti postate prea mereu aici, un dram diana, mereu părtaşă sufletelor oropsite, un dram de friend, prieten ironic al tuturor...
într-un fel, îi înţeleg frustrarea lui Escu...deschide de multe ori pagina şi găseşte aceleaşi poveşti ale unor inimi frânte...ok, ok, nu e nimic greşit sau rău în asta, numai că la un anumit moment dat, te plictiseşti şi orice poveste e la fel în ochii tăi. de asemenea, ştiu...ăsta e site-ul inimilor frânte, dar parcă mi-e dor sa discut pe o temă impusă decât să dau sfaturi, sau să expun păreri care sunt doar citite şi nu ascultate...
în acelaşi timp oamenii ies greu din obişnuinţă...poate din această cauză zvâcnetul lui Escu nu a fost salutat...dar de, noi de temerari avem nevoie, aşa că fiţi dragilor mai deschişi...nu mai poate omul să-şi exprime nemulţumirea.
a propos de subiecte...dragilor, sunt multe interesante care, după cum spune draga mea sirenă, Lorelei, după cateva replici, mor...de ce? poate că ni se pare mai uman să dam iama în subiecte care nu ne solicită intelectul prea mult, subiecte la care scriem de ce x l-a înşelat pe y sau z n-o mai iubeşte pe w...
părerea mea...